/ / Esenţa procesului de învăţare - baza didacticii

Esența procesului de învățare - baza didactică

Procesul de învățare este acțiunile combinate ale profesorului și ale elevului, care se desfășoară pentru dezvoltarea, creșterea și educarea acestuia din urmă.

Învățarea conceptelor sunt subiectul principal al didacticii. Acest subiect se mai numește și procesul educațional sau didactic.

Care este esența procesului de învățare?

Învățarea se caracterizează prin următoarele proprietăți:

- intenție;

- dezvoltarea si educarea caracterului;

- structura bilaterala (invatare - predare);

- concentrarea asupra dezvoltării în funcție de vârstă a elevului și a tiparelor sale;

- natura comună;

- subordonarea planificarii;

- recunoaşterea rolului de conducere al profesorului.

Învățarea este logică, adică se supune legilor. În consecință, se pretează cercetării, poate fi controlată și prezisă.

Fundamentele logice ale procesului didactic

Logica procesului de învățare este dictată de esența acestuia.Această logică depinde de direcțiile activității cognitive a elevului. Este reglementată de scopurile și obiectivele procesului de învățământ, nivelul de pregătire al elevului, vârsta acestuia, caracteristicile materialelor didactice utilizate.

Procesele de învățare din școala primară și gimnazială necesită abordări logice diferite.

Esența procesului de învățare în școala primară necesită introducerea elementelor activității cognitive în următoarea succesiune:

  • sunt percepute fenomene și obiecte concrete;
  • se formează reprezentări;
  • opiniile sunt rezumate;
  • se formează concepte generale.

Logica procesului educațional este construită oarecum diferit.la gimnaziu si liceu. Înțelegând obiecte și fenomene specifice, elevii trec la luarea în considerare a conceptelor științifice, exersează în studiul principiilor.

Contradicţiile ca manifestare a esenţei procesului de învăţare

Procesul de învățare se bazează pe contradicții,deoarece este extrem de versatil și complex. Însăși proprietatea procedurală a învățării - cursul ei în timp - nu este altceva decât apariția și rezolvarea constantă a contradicțiilor.

Una dintre cele mai izbitoare manifestări ale naturii contradictorii a predării este următoarea.

În cursul instruirii, apar sarcini practice și cognitive pe care elevul trebuie să le rezolve.

Pe de altă parte, elevii au lorvalori proprii atitudini față de lume, dezvoltare mentală, nivelul ZUN (cunoștințe, abilități și abilități). Conținutul acestor caracteristici poate fi mai simplu în complexitate și compoziție decât conținutul sarcinilor, iar atunci se dezvăluie contradicții în predare.

Când realitatea învățării este clară și se uzeazăde rutină, contradicțiile nu se dezvăluie. Dar de îndată ce apare o sarcină care necesită stăpânirea unei experiențe și cunoștințe complet noi, contradicțiile se manifestă cu evidentă. Pentru a le rezolva, elevul trebuie să se adreseze profesorului, deoarece nu poate stăpâni singur material necunoscut.

Există trei condiții în care esența procesului de învățare se manifestă direct în contradicțiile sale:

  • elevul realizează că contradicția trebuie rezolvată;
  • rezolvarea problemelor este la dispoziția elevului într-un anumit stadiu al dezvoltării abilităților sale;
  • o contradicţie este o verigă naturală într-un lanţ mai general de contradicţii care trebuie rezolvate secvenţial.

Când aceste condiții sunt îndeplinite, contradicția este forța motrice a învățării.

În pedagogia modernă, predarea este considerată în strânsă legătură cu educația.

Esența procesului de creștere este o cerință pentruelevul să stăpânească cultura în întregime și pe baza abilităților și convingerilor sale personale. Astfel, stăpânirea culturii educației în sine este deja o componentă a procesului educațional.

Fenomenul învăţării şi structura procesului educaţional

Esența procesului de învățare nu se manifestă nicăieri mai clar decât în ​​structura sa. Reprezintă structura învățării în interacțiune, interconectare și unitatea elementelor sale.

În descrierea structurii de instruire, aceste componente sunt enumerate cel mai precis:

- evaluarea rezultatelor (rezultatul învățării este comparat cu scopul stabilit anterior);

- control și reglare (procesul educațional este monitorizat și ajustat după caz);

- managementul emoţiilor şi voinţei (responsabilitatea şi interesul cognitiv sunt susţinute în procesul educaţional);

- fabricabilitate (se folosesc tehnologii educaționale cu cunoștințe despre operațiunile din activități);

- semnificație (se asimila stratul semnificativ al educației);

- prezența nevoilor (de a transfera și a percepe experiența și cunoștințele) și motivele (de a preda și de a studia);

- prezența scopurilor și obiectivelor pentru dezvoltarea, creșterea și educarea elevilor.

Astfel, se poate observa că esența procesului educațional se manifestă în multe feluri în toate aspectele acestui fenomen.