/ / Şomajul şi Legea lui Okun

Legea privind șomajul și stejarul

Șomajul este involuntarșomajul forței de muncă care apare ca urmare a unui echilibru permanent întrerupt între cerere și ofertă pe piața muncii. Putem distinge astfel de tipuri moderne ca voluntare (frecare), structurale, ciclice, tehnologice, sezoniere, ascunse și altele.

Datorită diverșilor factori, nivelul de funcționarșomajul nu corespunde întotdeauna realității, deoarece șomajul ascuns (și această categorie include și rezidenții rurali din regiuni suprapopulate) este mult mai mare ca amploare decât toate celelalte tipuri. Totodată, statisticile oficiale nu iau în calcul în rândul șomerilor acei cetățeni care au încetat să-și mai caute de lucru (nu se înregistrează la bursa muncii), precum și pe cei care nu doresc deloc să lucreze (sunt aproximativ 1). -2 milioane de astfel de oameni în țările mari de piață dezvoltată). Pentru statisticile oficiale, acești oameni pur și simplu nu există. Toate acestea contribuie la o subestimare semnificativă a ratei șomajului.

De mare importanță este calculul niveluluişomaj. Această valoare este calculată pentru a determina volumul de produs intern pierdut pentru economia națională în legătură cu acesta. Pentru economiști, legea lui Okun exprimă decalajul dintre PIB-ul real și valoarea sa potențială.

Omul de știință american A.Okun a reușit să demonstreze existența unei relații între volumul produsului total și rata șomajului. Această relație se numește legea lui Okun. Potrivit acestei legi, volumul produsului național este invers proporțional cu numărul de șomeri din țară. Când șomajul crește cu 1%, valoarea PIB-ului real scade cu cel puțin 2%. Întrucât șomajul natural este inevitabil și permanent, doar șomajul în exces este luat în considerare pentru a calcula decalajul în volumul produsului național. Acest ultim tip, apropo, este în prezent tipic pentru țările mai dezvoltate.

Pentru a estima nivelul șomajului naturalSe obișnuiește să se ia o valoare egală cu 6% din numărul total al persoanelor apte de muncă. Anterior, în urmă cu aproximativ 30-35 de ani, era determinat la 3%, ceea ce indică faptul că mobilitatea forței de muncă a crescut (aceasta duce la o creștere a șomajului voluntar) și ritmul progresului științific și tehnic s-a accelerat (acest lucru crește șomajul structural). În timpul nostru, rata totală a șomajului, de regulă, depășește nivelul natural, ceea ce, conform legii lui Okun, duce la pierderea unei părți din PIB-ul țărilor de piață.

În același timp, demonstrează și legea lui Okunrelatie inversa. Esența acestuia este că, sub rezerva unei creșteri anuale a produsului național de cel puțin 2,7%, numărul șomerilor va rămâne neschimbat și nu va depăși valoarea naturală. Astfel, dacă parametrii macroeconomici nu reușesc să depășească bariera de trei procente, șomajul în țară crește.

Este demn de remarcat faptul că legea lui Okun nu esteo regulă strictă care cu siguranță este respectată în orice împrejurare. Mai degrabă, este o tendință care are propriile limitări pentru fiecare țară și perioadă de timp.

O creștere a șomajului are următorul negativconsecințe: apare subutilizarea, potențialul de muncă al țării este devalorizat, calitatea vieții se deteriorează, presiunea asupra salariilor crește, costurile societății pentru schimbarea orientării în carieră sau restabilirea statutului profesional cresc și numărul infracțiunilor.

Principalii factori care influențează rata șomajului sunt următorii:

- organizatoric și economic – starea infrastructurii pieței muncii, schimbări în formele organizatorice și juridice ale organizațiilor și întreprinderilor, privatizări, schimbări structurale în economie;

- economic – nivelul inflaţiei şi preţurilor, ritmul de acumulare, starea activităţii investiţionale, sistemul financiar şi de credit şi producţia naţională;

- tehnic și economic – ritmul progresului științific și tehnic, raportul dintre cerere și ofertă în diferite domenii ale pieței muncii, schimbări structurale în economie;

- demografici – indicatori de fertilitate, mortalitate, structura pe vârstă și sex a populației, speranța de viață, direcțiile și volumele fluxurilor migratorii.