Surse de finanțare pentru investițiiactivitățile sunt active financiare care sunt utilizate ca resurse în scopuri de investiții. Structura procesului investiţional din punct de vedere al finanţării este constituită din metodele tipului de activitate considerat. Sursele și metodele de finanțare a investițiilor constau în disponibilitatea resurselor și rezervelor financiare individuale ale investitorului în scop intra-economic, precum și a fondurilor împrumutate pe care investitorul le deține sau a fondurilor transferate către acesta, apoi a fondurilor de fonduri extrabugetare și a fondurilor care sunt transferate de la bugetul federal. Nici fondurile investitorilor străini nu pot fi ignorate.
De menționat că sursele de finanțareactivitățile de investiții au o anumită clasificare, astfel, au atât caracter centralizat, cât și extrabugetar. Primele surse de finanțare pentru activități de investiții includ fondurile bugetului federal, în plus, finanțele subiecților și bugetele locale. Orice altceva despre restul este al doilea tip de surse luate în considerare. Pe această bază, fondurile descentralizate includ fonduri individuale ale întreprinderilor, fonduri strânse pe baza contractelor de împrumut, investiții străine și dezvoltatori care acționează în mod individual. Sursele proprii de finanțare includ rezervele din fermă și profitul, în plus, deducerile din depreciere.
În afară de așa ceva ca surselefinanţarea activităţilor de investiţii, există metode de investiţii. Acestea includ: stat, credit, mixt și autofinanțare. În spatele numelor discutate mai sus, există entități de piață din viața reală. Acestea sunt burse de valori, bănci comerciale, bugete de trei niveluri și întreprinderi. Beneficiarii investițiilor de la stat sunt întreprinderile deținute de stat, precum și organizațiile care participă la implementarea programelor de stat. Finanțarea numirilor publice este inerentă principiilor fundamentale pe care se construiește întregul proces. Aceasta este obținerea unui rezultat cu un minim de costuri, natura utilizării intenționate a resurselor de stat, furnizarea de fonduri către constructori și organizații care acționează pe baza unui contract de muncă. De menționat că fondurile oferite de stat sunt asigurate în cazul în care un proiect finanțat va aduce o eficiență mai mare. Sursele de finanțare pentru activități de investiții presupun și autofinanțarea investițiilor, unde cele mai importante sunt sursele individuale de finanțare. Sursa principală este profitul și taxele de amortizare.
Leasingul ca sursă de finanțare a investițiilorreprezintă esenţa finanţării activităţilor de investiţii ale organizaţiei. O entitate juridică care desfășoară acest tip de activitate, adică transferă proprietate în baza unui contract, poate fi clasificată ca entitate de leasing. Această parte se numește locatorul. În consecință, a doua parte este destinatarul bunului conform contractului. Cei care vând proprietăți în leasing includ organizații care produc echipamente și mașini.
Toate operațiunile de leasing sunt împărțite în două principalegrupe: leasing operațional și financiar. Primul tip de leasing se referă la faptul că termenul de leasing nu ar trebui să prevadă rambursarea integrală. Locatorul nu acoperă costurile prin plăți de închiriere de la un chiriaș. Leasingul financiar este o operațiune care are o rambursare completă. Plățile de închiriere recuperează costurile și asigură un venit fix locatorului. Principalul avantaj al utilizării formularului de leasing oferă întreprinderilor o bună oportunitate de a cumpăra echipamentele necesare fără cheltuieli de capital majore de natură unică.
