Adolescenți cu vârsta sub 18 aniau o viziune asupra lumii nesigură și, ca rezultat, un sistem foarte mobil de valori morale. Din motive de vârstă, ideile minorilor despre lege și moralitate sunt încă doar la nivel verbal și nu sunt regulatori automați ai comportamentului tânărului. Între timp, atenția asupra generației tinere trebuie în prezent crescută brusc, în special în ceea ce privește prevenirea infracțiunilor și a conflictelor, care în unele regiuni devin înspăimântător de acute. Prin urmare, în mod obiectiv, responsabilitatea minorilor pentru infracțiuni este esențială. Astăzi, numărul mișcărilor informale de tineret care sunt agresive față de anumite grupuri de cetățeni (în special naționalismul) crește rapid. Imaginea crimelor comise de adolescenți cu intenții egoiste, precum furturi, jafuri, jafuri, nu pare mai puțin deplorabilă.
Statul nostru oferă protecție specială celor carenu a împlinit încă 18 ani, totuși, în ciuda acestui fapt, răspunderea penală a minorilor, conform Codului penal (din 1996), apare deja când tinerii împlinesc 14 ani. Datorită particularităților psihologiei minorilor, o secțiune separată a fost introdusă în documentul normativ, și anume capitolul 14 (articolele 87-96). Necesitatea unor reguli și reglementări speciale în legătură cu delincvenții minori decurge direct din principiile umanismului și justiției.
Caracteristici ale răspunderii penale și pedepsirea minorilor
Din capitolul 87, vedem că minorii dințara noastră este recunoscută de cei care au împlinit deja 14 ani până la momentul faptei ilegale. Ca adulți, tinerii sunt considerați, începând de la 18 ani - infractorii din această categorie de vârstă sunt deja responsabili pentru acțiunile lor „într-un mod adult”. Iar adolescenții care au încălcat legea sub vârsta de 14 ani nu sunt deloc responsabili conform legii pentru ceea ce au făcut.
Orice delincvent juvenil anteriormodul în care i se va atribui această sau acea pedeapsă, trebuie să fie supus unui examen psihologic și psihiatric criminalistic. Acesta este un studiu complex foarte complex, care impune medicilor să utilizeze atât cunoștințe medicale generale, cât și cunoștințe psihologice speciale (psihologie socială, patopsihologie a adolescenților și copiilor). Luând în considerare concluzia întocmită pe baza rezultatelor unei astfel de examinări, se decide întrebarea dacă minorul va apărea în fața instanței, dacă a suferit o tulburare mintală în momentul săvârșirii infracțiunii sau dacă este, în general, incapacitat. În acest din urmă caz, este probabil ca adolescentul să fie trimis pentru tratament într-o instituție psihiatrică.
Răspunderea penală a minorilor: circumstanțe speciale
În timpul anchetei, precum și în procesul unei infracțiuni comise de un minor, se acordă o atenție specială clarificării circumstanțelor precum:
- vârsta infractorului;
- condițiile vieții sale;
- condițiile de creștere;
- motivele și condițiile care au contribuit la săvârșirea faptei ilegale;
- prezența altor participanți și a instigatorilor adulți.
Răspunderea penală a minorilor: tipuri de pedeapsă pentru o infracțiune
Pedeapsă penală echitabilăun minor este considerat cel care îi va garanta cel mai bine corectarea. Cu toate acestea, pedeapsa nu ar trebui să fie prea severă. Apropo, termenul maxim pe care îl poate primi un criminal sub vârsta de 18 ani în țara noastră este de 10 ani (atât pentru un act, cât și în total).
Tipuri de pedepse pentru un infractor minor:
- o amendă (poate fi impusă numai împotriva unui criminal care are proprietăți sau câștiguri independente);
- privarea de dreptul de a desfășura anumite activități;
- lucrările sunt obligatorii;
- munca corecțională;
- arestare;
- pentru o anumită perioadă de închisoare.
Răspunderea penală a minorilor: utilizarea măsurilor educaționale obligatorii
Dacă un minor comite o infracțiunepentru prima dată în viața sa și nu aparține categoriei de mormânt și mai ales de mormânt, atunci un adolescent poate fi eliberat de răspunderea penală dacă se recunoaște că poate fi corectat prin aplicarea de măsuri educaționale acestuia, și anume:
- Avertizări;
- transfer sub supravegherea reprezentanților legali (părinții sau cei care îi înlocuiesc, în special o agenție specializată de tutelă de stat);
- impunerea obligației de despăgubire / reparare a prejudiciului cauzat;
- restricții privind petrecerea timpului liber;
- stabilirea unor cerințe pentru comportament.
