/ / Raționalizarea forței de muncă la întreprindere

Normalizarea muncii în întreprindere

O parte semnificativă din costurile de producție ale oricăruiîntreprinderile sunt costurile suportate pentru plata resurselor de muncă. În acest sens, utilizarea rațională a acestui element economic este o condiție prealabilă importantă pentru activitatea eficientă a unei entități comerciale. Succesul în această sarcină constă în calculul precis al costurilor forței de muncă. Rolul acestui indicator va crește constant odată cu dezvoltarea relațiilor de piață.

Raționalizarea forței de muncă la întreprindere se datoreazărelaţia dintre calitatea acestor costuri şi eficienţa procesului de producţie. Pe parcursul creșterii nivelului tehnic și a organizării entităților de afaceri, componentele procesului de muncă se extind. În același timp, se înregistrează o creștere a relației dintre funcțiile de raționalizare și management. De exemplu, în legătură cu apariția noilor tehnologii care permit unui angajat să întrețină mai mult de un echipament, se pune problema alinierii raportului dintre numărul de echipamente deservite cu numărul de personal. Organizarea procesului de muncă folosind forme colective face necesară calcularea componenței cantitative a brigăzilor, precum și a structurii personalului lor constitutiv.

Provocarea de a face cel mai eficientdeciziile de management impun realizarea unui calcul precis al investiției resurselor de muncă la fiecare etapă de producție și pe etape de construire a diferitelor tipuri de planuri.

În prezent, raționalizarea forței de muncă ptîntreprinderea este prezentată sub forma unui sistem. Ea reflectă diferitele aspecte ale utilizării forței de muncă. Normele sunt utilizate ca indicatori cei mai comuni:

- manevrabilitate;

- timp;

- service;

- dezvoltare;

- număr.

Unitatea de măsură a normelor de timp este oră-om (minut-om). Acest indicator servește la determinarea proporției din ziua lucrătoare care este necesară pentru a produce o unitate de produs.

La determinarea ratei de producție se calculeazăun indicator cantitativ al produsului, a cărui lansare un angajat, legătură sau grup trebuie să o producă pentru o anumită perioadă de timp. Unitățile naturale sunt măsurarea acestui element economic.

Când setați o rată de serviciuse calculează numărul necesar de echipamente, dimensiunea zonelor de producție etc., care trebuie alocate unui angajat sau unui anumit grup. Indicatorul de gestionare indică numărul de forță de muncă subordonată unui singur manager. Deci, rata populației este dezvoltată pentru a îndeplini o sarcină specifică. Acesta indică numărul de lucrători care sunt capabili să îndeplinească în mod corespunzător sarcina care le este atribuită.

Toate raționalizarea forței de muncă la întreprindere se face pe baza costurilor de timp necesare. Nivelul lor permite realizarea tuturor etapelor procesului tehnologic.

Organizarea si reglementarea muncii la intreprindereare o pondere semnificativă în eficiența producției. Aceste măsuri vizează conectarea rațională a personalului și echipamentelor, precum și optimizarea utilizării forței de muncă. Raționalizarea forței de muncă la întreprindere, precum și organizarea corectă a acesteia, contribuie la protecția sănătății echipei. Acest lucru crește satisfacția în muncă prin modificarea conținutului acestuia. Activitățile desfășurate privind organizarea muncii includ acțiuni care vizează introducerea unor dezvoltări științifice care contribuie la utilizarea cât mai rațională a orelor-om.

Ca o recompensă pentru angajați pentru lorparticiparea la procesul de producție este plătită de întreprindere. Este o compensație pentru o persoană pentru costurile sale de muncă, pe care le-a suportat ca urmare a eliberării și vânzării produsului solicitat de consumator. Valoarea salariilor depinde direct de cantitatea și calitatea muncii, precum și de eficacitatea acesteia. Cuantumul remunerației este specificat în contractul de muncă.

Astfel, organizarea, reglementarea și remunerarea muncii la întreprindere sunt cele mai importante elemente economice de care depinde munca eficientă a unei entități comerciale.