Elementele sistemului politic interacționeazăîntre ele, permițându-i astfel să funcționeze ca un întreg. Și, în același timp, nu este doar suma lor. Principalele elemente ale sistemului politic pot fi teoretic împărțite în funcție de un anumit criteriu. Atunci semnificația fiecărei componente este mult mai vizibilă.
De exemplu, dacă îl structurați pe bazaînțelegerea rolului, atunci ar trebui luată în considerare din punctul de vedere al tipurilor de interacțiune dintre actorii care îndeplinesc anumite roluri în politică, ghidate de modelele de comportament ale altora în acest domeniu.
Elementele sistemului politic pot, de asemenease remarcă printr-o abordare instituțională. Aceasta înseamnă că fiecare dintre instituțiile sale este angajată în satisfacerea anumitor nevoi și îndeplinește anumite funcții în politică.
Elementele sistemului politic potsă fie structurat după ordinea exercițiului real al puterii de către anumite grupuri, adică pe baza stratificării politice. Astfel, deciziile directe sunt luate de elita politică. Birocrația pune în aplicare aceste decizii. Cetățenii obișnuiți formează un guvern care le reprezintă interesele. Adică, sistemul politic include mai multe subsisteme. Ele formează integritatea sa.
Elementele sistemului politic al societății sunt imposibileîn primul rând fără un subsistem instituțional. Ansamblul mai multor instituții exprimă și reprezintă interese care diferă în sens (de la public la privat). Puterea și resursele sunt concentrate maxim în mâinile statului, prin urmare, acționează ca instrument principal pentru realizarea intereselor societății. Statul este cel care distribuie valori și îi împinge pe cetățeni să pună în aplicare deciziile autorităților fără greș. Acest subsistem include, de asemenea, diverse partide, mass-media și biserică.
Următorul element al sistemului politic estesubsistemul normativ. În documentele legale, anumite reguli sunt fixate, pe baza cărora are loc interacțiunea dintre subiecții care intră în interacțiunea politică. Unele norme sunt adoptate oral sub formă de obiceiuri și tradiții din generație în generație.
Subiecți ai relațiilor politice, în urma acestoraregulile (scrise și nescrise) interacționează între ele. Tipurile de astfel de interacțiuni, bazate pe dezacord și aprobare, forța sa - toate acestea constituie un subsistem comunicativ. Folosind mijloacele de comunicare, autoritățile intră într-un dialog, fac schimb de informații cu societatea și răspund la solicitările subiecților.
Interacțiunea politică are loc întotdeauna înun anumit mediu cultural și religios, datorită omogenității sale. Subsistemul cultural este alcătuit din subculturi, confesiuni care predomină în societate și își formează propriul sistem de valori, priorități, credințe, norme de comportament și gândire despre politică. Astfel, acțiunilor politicienilor li se oferă un sens semnificativ pentru toată lumea; există o influență asupra stabilizării în societate, asupra consimțământului dintre supuși. Cu cât cultura este mai omogenă, cu atât activitățile instituțiilor politice vor fi mai eficiente. Elementul dominant al acestui subsistem este religia. Pe baza sa, se determină un model de interacțiune între membrii societății și comportamentul fiecărui individ.
Puterea se exercită în diferite moduri șimetode, a căror totalitate este determinată de modelele societății, corespunzătoare valorilor și ideilor unei culturi date. Această combinație de tehnologii utilizate în politică și constituie un subsistem funcțional. Relația dintre putere și societate, integrarea și integritatea lor se caracterizează prin metodele pe care le folosește pentru implementarea relațiilor de putere (consimțământ sau constrângere).
Toate elementele sistemului politic depind unele de altele. Prin interacțiune, acestea afectează starea sistemului în ansamblu, ajută la funcționarea sa deplină în societate.
