Mijloace de exprimare în literatură în mod diferitnumit termenul "trope". Traseul este o figură retorică, expresie sau cuvânt care este folosit într-un sens figurat pentru a spori expresivitatea artistică, figurativitatea limbii. Diferite tipuri de aceste figuri sunt utilizate pe scară largă în operele literare, ele sunt de asemenea folosite în discursul și oratoria de zi cu zi. Principalele tipuri de tropuri includ hiperbolă, epitet, metonimie, comparație, metaforă, synecdoche, ironie, litho, parafrază, personificare, alegorie. Astăzi vom vorbi despre următoarele trei tipuri: comparație, hiperbolă și metaforă. Fiecare dintre mijloacele de expresie de mai sus din literatura de specialitate va fi examinată în detaliu de către noi.
Metafora: definiție
Слово "метафора" в переводе означает "переносное înseamnă "transfer". Această expresie sau cuvânt, care este folosit indirect, se bazează pe compararea subiectului (fără nume) cu altul bazat pe similitudinea oricărui semn. cuvinte bazate figurat pe comparații, asemănări, analogii.
Următoarele 4 elemente pot fi distinse în acest trop:context sau categorie; un obiect situat în această categorie; procesul prin care un obiect dat îndeplinește o anumită funcție; aplicarea procesului la situaţii specifice sau intersecţii cu acestea.
Metafora în lexicologie este o conexiune semantică,existente între sensurile unui anumit cuvânt polisemantic, care se bazează pe prezența unor asemănări (funcționale, externe, structurale). Adesea, acest trop devine un scop estetic în sine, înlocuind astfel sensul original, original al unui anumit concept.
Tipuri de metafore
Se obișnuiește să se distingă în teoria modernă care descrie metafora următoarele două tipuri: diaforă (adică o metaforă contrastantă, ascuțită) și epifora (ștersă, familiară).
Metafora extinsă esteefectuate secvenţial fie pe întregul mesaj ca întreg, fie pe un fragment mare al acestuia. Un exemplu poate fi sugerat după cum urmează: „Foamea de cărți continuă: din ce în ce mai des, produsele de pe piața cărților se dovedesc a fi învechite - trebuie aruncate imediat fără a încerca.”
Există și așa-zisul realizato metaforă care presupune operarea cu o expresie fără a ține cont de natura sa figurativă. Cu alte cuvinte, de parcă metafora ar avea un sens direct. Rezultatul unei astfel de implementări este adesea comic. Exemplu: „Și-a pierdut cumpătul și a urcat în tramvai.”
Metafore în discursul artistic
În formarea diferitelor metafore artisticeUn rol important îl joacă, așa cum am menționat deja, în caracterizarea acestui trop, conexiunile asociative care există între diverse obiecte. Metaforele ca mijloc de expresivitate în literatură ne activează percepția, perturbă „inteligibilitatea generală” și automatismul narațiunii.
În vorbirea artistică și limbajul se remarcăurmătoarele două modele prin care se formează acest trop. Prima dintre ele se bazează pe personificare sau animație. Al doilea se bazează pe reificare. Metaforele (cuvinte și expresii) create după primul model se numesc personificante. Exemple: „gerul a înghețat lacul”, „zăpada zace”, „anul a trecut”, „pârâul curge”, „sentimentele se estompează”, „timpul s-a oprit”, „s-a instalat plictiseala. ) Există, de asemenea, metafore reificatoare („adâncă tristețe”, „voință de fier”, „rădăcină a răului”, „limbi de flacără”, „degetul sorții”).
Varietăți lingvistice și individuale ale acestuitropul ca mijloc de expresivitate în literatură este mereu prezent în vorbirea artistică. Ele adaugă imagini textului. Când studiem diverse lucrări, în special cele poetice, ar trebui să analizăm cu atenție ceea ce constituie o metaforă artistică. Diferitele lor tipuri sunt utilizate pe scară largă dacă autorii caută să exprime o atitudine subiectivă, personală față de viață și să transforme în mod creativ lumea din jurul lor. De exemplu, în operele romantice, prin metaforizare se exprimă atitudinea scriitorilor față de om și lume. În poezia filozofică și psihologică, inclusiv în poezia realistă, acest trop este indispensabil ca mijloc de individualizare a diverselor experiențe, precum și de exprimare a ideilor filozofice ale anumitor poeți.
Exemple de metafore create de poeții clasici
La A.S. Pușkin, de exemplu, se găsesc următoarele metafore: „luna își face drum”, „pajiste triste”, „vise zgomotoase”, tinerețe „sfatuiește viclean”.
De la M. Yu. Lermontov: deșertul „ascultă” pe Dumnezeu, steaua îi vorbește stelei, „conștiința dictează”, „mintea supărată” conduce stiloul.
La F.I. Tyutcheva: iarna este „furioasă”, primăvara „bat” la fereastră, amurgul „adormitor”.
Metafore și imagini-simboluri
La rândul lor, metaforele pot deveni baza pentrudiverse imagini-simboluri. În opera lui Lermontov, de exemplu, ei sunt cei care alcătuiesc imagini simbolice precum „palmier” și „pin” („În nordul sălbatic...”), „vela” (poemul cu același nume). Sensul lor este în asemănarea metaforică a unui pin, o velă cu o persoană singuratică care își caută propriul drum în viață, suferind sau rebel, purtându-și singurătatea ca pe o povară. Metaforele sunt, de asemenea, baza simbolurilor poetice create în poezia lui Blok și a multor alți simboliști.
Comparație: Definiție
Comparația este un trop a cărui bază esteasemanarea unui anumit fenomen sau obiect cu altul pe baza unei anumite caracteristici comune. Scopul urmărit prin acest mijloc de expresivitate este identificarea diferitelor proprietăți care sunt importante și noi pentru subiectul enunțului dintr-un obiect dat.
In comparatie:obiectul comparat (care se numește obiectul comparației), subiectul (mijlocul de comparație) cu care are loc această comparație, precum și atributul general (comparativ, cu alte cuvinte, „baza comparației”). Una dintre trăsăturile distinctive ale acestui trop este menționarea atât a obiectului comparat, dar o trăsătură comună nu este neapărat indicată. Este necesar să distingem comparația de metaforă.
Acest trop este tipic pentru arta populară orală.
Tipuri de comparații
Sunt disponibile diferite tipuri de comparații.Acestea sunt construite și sub forma unei sintagme comparative, care se formează cu ajutorul conjuncțiilor „exact”, „parcă”, „parcă”, „ca”. Exemplu: „Este prost ca o oaie, dar viclean ca diavolul”. Există și comparații non-uniuni, care sunt propoziții care au un predicat nominal compus. Un exemplu celebru: „Casa mea este castelul meu”. Format cu ajutorul unui substantiv folosit în cazul instrumental, acesta este, de exemplu, „el merge ca un gogol”. Există și cei care neagă: „O tentativă nu este tortură”.
Comparație în literatură
Comparația ca tehnică este utilizată pe scară largă îndiscurs artistic. Cu ajutorul lui, se dezvăluie paralele, corespondențe, asemănări între oameni, viețile lor și fenomenele naturale. Comparația, astfel, pare să consolideze diversele asociații care apar în scriitor.
Adesea, acest trop reprezintă un întrego serie asociativă care este necesară pentru a apărea o imagine. Astfel, în poemul „Spre mare”, scris de Alexandru Sergheevici Pușkin, marea evocă în autor o serie de asocieri cu „geniile” (Byron și Napoleon) și cu omul în general. Sunt fixate în diferite comparații. Sunetul mării, căruia poetul își ia rămas bun, este comparat cu murmurul „îndulitor” al unui prieten, „chemarea” lui la ora de rămas bun. Poetul în personalitatea lui Byron vede aceleași calități care sunt prezente în „elementele libere”: profunzime, putere, indomnibilitate, întuneric. Se pare că atât Byron, cât și marea sunt două creaturi cu aceeași natură: iubitoare de libertate, mândru, de neoprit, spontan, voinic.
Comparație în poezia populară
Poezia populară folosește pe scară largă stabilăcomparații, care sunt comparații bazate pe tradiție aplicată unor situații specifice. Ele nu sunt individuale, ci luate din stocul unui cântăreț popular sau povestitor. Acesta este un model figurativ care poate fi reprodus cu ușurință în situația necesară. Desigur, poeții care se bazează pe folclor folosesc și ei comparații stabile similare în munca lor. M.Yu. Lermontov, de exemplu, în lucrarea sa „Cântec despre negustorul Kalashnikov” scrie că regele de pe înălțimile cerului arăta „ca un șoim” la „porumbelul tânăr” cu aripi cenușii.
Hiperbola: Definiție
Cuvântul „hiperbolă” în rusă este un termenînsemnând în traducere „exagerare”, „exces”, „exces”, „tranziție”. Aceasta este o figură stilistică care reprezintă o exagerare deliberată și evidentă pentru a spori expresivitatea și a sublinia o anumită idee. De exemplu: „avem suficientă mâncare pentru șase luni”, „Am spus deja asta de o mie de ori”.
Hiperbola este adesea combinată cu alte diversedispozitive stilistice cărora le conferă o colorare corespunzătoare. Acestea sunt metafore („valurile s-au ridicat ca munții”) și comparații hiperbolice. Situația sau personajul portretizat poate fi, de asemenea, hiperbolic. Acest trop este caracteristic și stilului oratoric, retoric, folosit aici ca dispozitiv patetic, precum și celui romantic, unde patosul intră în contact cu ironia.
Exemple în care hiperbola este folosită în limba rusă sunt expresiile populare și unitățile frazeologice („rapid ca fulgerul”, „marea de lacrimi”, etc.). Lista poate fi continuată mult timp.
Hiperbola în literatură
Hiperbola în poezie și proză este una dintrecele mai vechi tehnici artistice de exprimare. Funcțiile artistice ale acestui trop sunt multe și variate. Hiperbola literară este necesară în principal pentru a evidenția unele calități sau proprietăți excepționale ale oamenilor, evenimentelor, fenomenelor naturale, lucrurilor. De exemplu, caracterul excepțional al lui Mtsyri, un erou romantic, este subliniat cu ajutorul acestui trop: un tânăr slab se găsește într-un duel cu un leopard un adversar egal, la fel de puternic ca această fiară sălbatică.
Proprietățile hiperbolelor
Hiperbolă, personificare, epitet și alte tropitind să atragă atenția cititorilor. Particularitatea hiperbolelor este că ne obligă să privim ceea ce este descris într-un mod nou, adică să simțim semnificația și rolul său special. Depășind granițele stabilite de verosimilitate, înzestrând oamenii, animalele, obiectele și fenomenele naturale cu proprietăți „minunate”, posedând proprietăți supranaturale, acest trop, folosit de diverși autori, subliniază convenționalitatea lumii artistice create de scriitori. Hiperbolele clarifică, de asemenea, atitudinea creatorului operei față de cel descris - idealizare, „exaltare” sau, dimpotrivă, ridiculizare, negare.
Acest trop joacă un rol deosebit în lucrăriorientare satirică. În satire, fabule, epigrame ale poeților secolelor XIX-XX, precum și în „cronica” satirică a lui Saltykov-Șcedrin („Istoria unui oraș”) și basmele sale, în povestea satirică „Inima unui Câine” de Bulgakov. În comediile lui Mayakovsky „Bathhouse” și „Bedbug” hiperbola artistică dezvăluie caracterul comic al personajelor și evenimentelor, subliniind absurditatea și viciile acestora, acționând ca un mijloc de caricatură sau caricatură.
