Karl Marx, figură publică germană șigânditor, în secolul al XIX-lea a format o teorie politică care a influențat ulterior multe sfere ale vieții publice. Engels era însoțitorul său. Teoria marxistă a devenit baza operei revoluționarului rus Lenin.
Ideea a fost concentrată pe abordarea societățiiun sistem social unificat. În același timp, analiza societății a fost realizată din punctul de vedere al materialismului. Teoria marxistă a indicat că toate fenomenele politice nu se bazează nu pe conștiința umană, ci pe existența oamenilor. Cauza finală și forța motrice decisivă a evenimentelor istoriei pentru adepții doctrinei au fost prezentate într-o schimbare a modurilor de producție.
Teoria economică marxistă a dat un impulsapariția și dezvoltarea ulterioară a unei idei politice de clasă. Clasele erau un fel de „derivate” din structura de producție a societății. În acest sens, confruntarea lor este însăși esența politicii.
Libertatea politică pentru individ, din perspectivăcă era reprezentată de teoria marxistă, era privită ca o libertate de opresiune și o oportunitate de a lua parte la viața politică a societății. Urmașii ideii au considerat politica drept „afacerea a milioane”, susținând că masele au primit posibilitatea de a-și exprima opiniile și de a-și da seama de voința lor. Rolul principal a fost atribuit clasei muncitoare. Acest strat social, eliberându-se de opresiunea burgheziei, eliberează întregul popor de ea. Astfel, se formează condiții pentru dezvoltarea liberă a fiecărei personalități.
Problema egalității politice și socialeTeoria marxistă este interpretată și din poziția claselor. Nu poate exista nicio egalitate între exploatat și exploatator. Principalul factor care contribuie la realizarea acesteia este confiscarea puterii politice de către oamenii muncii. În acest caz, se va rezolva problema egalității politice și sociale a țărănimii, a clasei muncitoare și a inteligenței muncitoare.
Teoria marxismului consideră principalul politicproblema puterii, în principal a puterii de stat. Prezența puterii de stat permite uneia sau altei forțe să influențeze toate sferele vieții sociale, afirmându-și astfel dominanța.
Teoria marxistă a banilor are în vedere rolulaurul ca marfă specială. Aurul, păstrându-și natura comercială, are valoare și valoare de utilizare. Acesta din urmă este că este utilizat în scopuri industriale. Valoarea aurului este definită ca un indicator al muncii sociale cheltuite în producția sa. Preluând funcțiile banilor, aurul dobândește în același timp proprietăți speciale. Astfel, valoarea de utilizare începe să acționeze ca o formă universală prin care se manifestă valoarea altor bunuri. Munca concretă, închisă în bani, poate fi privită ca o expresie universală a muncii abstracte a omului.
Finanțele sunt considerate independente, de sine stătătoarevaloarea de schimb. Dezvoltarea, circulația mărfurilor contribuie la formarea de noi funcții monetare, noi forme de bani în sine. Funcțiile formate în procesul de circulație a mărfurilor (mijloace de plată, comoară, mijloace de circulație, măsură a valorii etc.) formează, într-un fel, etape în formarea valorii independente.
Întreaga teorie a marxismului curge prin ideea declase, interese politice. Ele reflectă tot ceea ce poate contribui la consolidarea poziției unui subiect sau a altuia (națiune, partid, clasă) în societate. În același timp, în sfera politică, o importanță considerabilă este acordată cunoașterii subiectului de propriul său interes politic, precum și capacității de a vedea adevăratele interese ale altor participanți.
