/ / Socializarea personalității: etape ale drumului vieții

Socializarea individului: etape ale vieții

Sub procesul de socializare a personalității, psihologiisă înțeleagă asimilarea și înțelegerea experienței sociale de către o persoană, moralitatea general acceptată, regulile de comportament, tradițiile culturale și de zi cu zi. În același timp, fiecare individ își face propria reevaluare a valorilor, acceptând sau respingând anumite norme propuse sau impuse ale societății. În procesul acestei alegeri are loc procesul de formare și autoeducare a individului.

O persoană își caută „locul în soare” de la naștere, trecând prin procesul primar de adaptare socială, mai întâi în propria familie, apoi într-o instituție și școală pentru copii.

Etapa inițială este caracterizată printr-un necriticatitudinea individului față de standardele general acceptate. Este mai frecvent ca un copil și un adolescent să imite echipa, să se adapteze. Și dacă un copil în vârstă de grădiniță acceptă modelul de comportament al familiei sale, elevul claselor elementare este deja mai concentrat asupra echipei. Se străduiește să nu se deosebească de semenii săi în aparență. Prietenii lui, colegii de clasă devin standardul pentru el. Din ele, copilul adoptă maniere de comportament, stil de îmbrăcăminte și chiar hobby-uri și interese.

Până la vârsta de șapte ani, copilul începerecunoașteți că părinții nu sunt singurele modele. Și până la vârsta de nouă ani, copiii au dobândit o viziune critică asupra lucrurilor. Mamele și tăticii încetează să mai fie o autoritate incontestabilă pentru ei. Cu toate acestea, copilul își păstrează în continuare respectul față de experiența unui adult, deci este foarte important ca un bun profesor sau antrenor să fie lângă el în această perioadă.

Conștiința copilului este influențată de diversefactori externi. Acestea sunt mass-media (radio, televiziune, internet), părinți și profesori. Dar socializarea adolescenților este de neconceput fără comunicarea lor cu colegii. Mai mult, prietenele și prietenii, într-o anumită etapă a vieții unui copil, încep să joace un rol și mai mare decât mama și tatăl. Dar asta nu înseamnă că părinții ar trebui să protejeze cu zel un adolescent de o astfel de comunicare, să interfereze grosolan cu viața sa personală.
Un astfel de comportament al adulților interferează cu dezvoltarea conștiinței de sine a copilului, formarea în el a responsabilității pentru propriul comportament și acțiuni.

Socializarea individului este căutarea locului său însocietate, pentru un student în rolul unei astfel de societăți sunt colegii de clasă, părinții, profesorii. În procesul de interacțiune cu aceștia, copilul perfecționează cele mai importante abilități de comunicare, acceptarea normelor stabilite de comportament și tradiții. În această etapă, este dificil de făcut fără conflicte, dar căutarea unor soluții eficiente pentru a le depăși are un impact semnificativ asupra formării individului în ansamblu.

În viitor, are loc socializarea individuluietapa de individualizare, care se caracterizează prin dorința unei persoane de a deveni diferită de restul, va ieși în evidență din mulțime. În această perioadă, un tânăr sau o fată are deja o experiență de viață, pe baza căreia supraestimează critic normele morale și etice adoptate în societate. Potrivit psihologilor, la vârsta de 18-25 de ani se dezvoltă trăsături stabile de personalitate și se formează o viziune asupra lumii.

Socializarea unei persoane are succes dacă în acest proces o persoană interacționează productiv cu societatea, păstrând în același timp propria sa unicitate.

Etapa individualizării intră în scenăintegrare, în care individul caută să-și ia locul într-o societate care fie îl acceptă, fie îl respinge. În acest din urmă caz, sunt posibile două opțiuni de comportament: individul își păstrează diferențierea, intrând în conflict cu societatea sau, dimpotrivă, încearcă să se adapteze, recurgând la conciliere și conformism.

Putem spune că socializarea unei persoane esteun proces pe tot parcursul vieții. O persoană nu numai că dobândește o nouă experiență, ci o îmbogățește și în procesul muncii și al activității sociale. În cazul în care calitățile personale și potențialul creativ al unui reprezentant individual sunt pe deplin solicitate de societate, putem spune că socializarea individului are succes.