Contabilitatea este o continuă şiînregistrarea continuă a activităților organizației pe baza documentelor primare și înregistrarea proceselor de afaceri în termeni monetari. Toate obiectele contabile sunt împărțite în mod convențional în două părți: active (fonduri care aparțin întreprinderii) și pasive (sursele acestor fonduri). Cunoașterea Planului de conturi este elementele de bază ale contabilității. Toate tranzacțiile sunt reflectate în înregistrările contabile. Deci achiziția de mijloace fixe, încasarea de bani în contul curent se reflectă în debit, adică are loc o creștere a activelor. Scăderea activelor este indicată de creditarea conturilor. O creștere a pasivului este recunoscută în împrumut, iar o scădere a debitului.
Toate postările sunt întocmite pe baza instrucțiunilorMinisterul Finanțelor și Serviciul Fiscal și numai dacă există documente primare (facturi, contracte, facturi). Înțelegerea elementelor de bază ale contabilității este esențială pentru activitatea de zi cu zi a tuturor finanțatorilor. La întocmirea tranzacțiilor, este important să se țină seama în mod logic de faptul că o creștere a fondurilor (activelor) organizației trebuie să fie debitată, iar scăderea lor - prin credit. O creștere a surselor fondurilor (pasivelor) întreprinderii este pusă pe credit, iar o scădere a surselor - pe debit.
Există două principii de bază ale contabilității:
- Principiul echilibrului
Principiul echilibrului contabil se bazează pe formula:
ACTIV = PASIV + CAPITAL PROPRIET
ACTIVELE sunt tot ceea ce o companie are și folosește pentru a obține profit.
PASIVELE sunt tot ceea ce o întreprindere datorează investitorilor externi, furnizorilor, agențiilor guvernamentale și bugetului.
CAPITALUL CAPITAL este partea carerămâne la deducerea datoriilor din active. Aceasta arată că PASIVILE se sting în primul rând la lichidarea sau închiderea întreprinderii, iar fiecare proprietar poate dispune ultimul de CAPITAL PROPRIU.
- Principiul intrării duble
Toate tranzacțiile financiare au părți compensatoare, darprincipiul echilibrului trebuie întotdeauna respectat. De exemplu, aveți 100.000 de ruble și trebuie să cumpărați echipament pentru 300.000, apoi luați un împrumut bancar pentru suma lipsă.
A (100000) = O + SK (100000)
În departamentul de contabilitate, această operațiune se întocmește prin debit către casierie - 200.000 de ruble și printr-un împrumut ca obligație către bancă - 200.000 de ruble.
A (100000 + 200000) = O (200000) + SC (100000) Astfel, se păstrează principiul echilibrului.
Orice situații financiare sunt prevăzuteinformațiile utilizatorilor externi ai întreprinderii. Băncile și furnizorii află cât de solvabilă este compania, investitorii vor să știe cât de profitabilă este compania, iar statul folosește rapoarte pentru a colecta taxe pentru buget. Întocmirea situațiilor financiare de către un contabil în conformitate cu formularele standard ajută managerul să gestioneze întreprinderea și reprezintă, de asemenea, elementele de bază ale contabilității. Cele mai importante forme de raportare financiară sunt bilanţul, bilanţul, situaţia fluxurilor de numerar, contul de profit şi pierdere.
Mențiune specială trebuie făcută pentru cheltuielile în contabilitatecontabilitate. Cheltuiala este în primul rând o scădere a beneficiilor economice într-o anumită perioadă, ca urmare a unei ieșiri de active sau a unei creșteri a pasivelor, ceea ce duce la o scădere a capitalului.
Contabilul nu trebuie să confunde costurile și cheltuielile încontabilitate și să înțeleagă întotdeauna diferențele dintre acestea în timpul lucrului și să poată apăra în mod competent punctul de vedere în fața autorităților de audit. Costurile nu scad niciodată EQUITITATEA, spre deosebire de costuri. Întreprinderea suportă costuri pentru o anumită perioadă, apoi aceste costuri sunt transformate în ACTIVE sau cheltuieli. Costurile depind de costuri și afectează întotdeauna profitul întreprinderii. Dar costurile în sine nu afectează profitul.
Permiteți-mi să vă arăt cu exemple:Achitarea conturilor de plătit duce la o scădere a ACTIVELOR (bani plătiți), dar, în același timp, au scăzut și PASIVELE (datoria achitată), ceea ce înseamnă că CAPITALUL PROPRIU nu s-a modificat. Prin urmare, este incorect să considerăm acest lucru drept o cheltuială.
Ștergerea acelorași creanțe ptexpirarea termenului de prescripție de trei ani este o cheltuială, întrucât are loc o scădere a ACTIVULUI fără modificarea PASIVURILOR, ceea ce înseamnă că CAPITALUL PROPRIU scade. În mod similar, o diferență negativă de curs valutar sau recunoașterea amenzilor, penalităților și taxelor de stat poate fi recunoscută ca o cheltuială.
Costul închirierii proprietății este o cheltuială la sfârșitul perioadei, costul unei producții care s-a închis și nu a realizat profit poate fi de asemenea considerat o cheltuială.
Acestea sunt de fapt toate elementele de bază ale contabilității,bazat pe logică, și nu pe instrucțiuni speciale, ajutoare metodologice, reglementări și alte documente normative. În contabilitate, trebuie să gândiți logic și nu doar să urmați orbește cerințele.
