Funcționarea eficientă a oricărei întreprinderidepinde de politica corectă de investiții a conducerii. Când dezvoltați cursul potrivit, este important să operați cu încredere cu conceptele de investiții brute și nete, pentru a înțelege modul în care acestea afectează starea organizației și nivelul de încredere.
În acest articol, vom analiza ce este grosolan șiinvestițiile nete, care sunt diferențele lor, de la ce surse sunt formate și la ce nevoi sunt direcționate și, de asemenea, aflați ce indică valorile calculate ale acestor indicatori.
Conceptul de investiții
Înainte de a vorbi despre concepte precum brutși investiția netă, ar trebui definită cu însuși conceptul de „investiție”. Deci, investițiile sunt investiții în numerar sau materiale cu scopul de a obține un profit sau un alt beneficiu. Obiectele investiției pot fi atât sfere de producție, cât și non-producție, reprezentate de organizațiile din domeniul sănătății, educației și culturii.
Rolul investiției
Rolul investițiilor în economia modernăgreu de supraestimat. Acestea afectează toate sferele societății prin reglementarea și redistribuirea beneficiilor. Luați în considerare un exemplu simplu: o investiție financiară într-o fabrică de producție a permis deschiderea unui nou atelier. Pentru a-l construi și a pune infrastructura, au fost atrase organizații de construcții, ceea ce le-a permis acestora din urmă să câștige bani. Noul atelier are nevoie de lucrători, astfel încât numărul locurilor de muncă a crescut, rata șomajului în țară a scăzut și bunăstarea populației a crescut. Datorită deschiderii atelierului, volumul producției a crescut, prin urmare, a crescut și profitul entității de afaceri.
Muncitorilor noului atelier li s-a oferit ocaziacheltuiți banii câștigați pentru educație, cultură sau investiți-i în imobiliare. Acest exemplu este destul de arbitrar, dar reflectă în mod clar importanța activității de investiții pentru economia țării în ansamblu. Desigur, eficiența investițiilor în sectorul de producție este mult mai ușor de evaluat, prin urmare, în continuare vom lua în considerare investițiile în sens microeconomic, adică din punctul de vedere al unei singure întreprinderi de producție.
Structura investițională
Se obișnuiește să se facă distincția între real și financiarinvestiții. Investițiile financiare includ achiziționarea de valori mobiliare emise de stat sau de o altă entitate comercială. Investițiile reale includ investiții în active fixe și fond de rulment, construcții noi, renovarea activelor de producție, achiziționarea de imobile și terenuri, precum și investiții în active necorporale: licențe, brevete, cercetare, pregătire avansată a angajaților. Astfel, am abordat fără probleme investițiile brute, care reprezintă o categorie de investiții reale.
Investiție brută
Când vine vorba de investiții brute, primarândul său se înțelege exact real, dar financiar poate fi atribuit și brut, dacă investitorul achiziționează acțiuni ale întreprinderii în timpul emiterii inițiale. Fondurile primite din emisiunea inițială a valorilor mobiliare sunt utilizate în primul rând pentru extinderea activelor de producție și a activelor necorporale: achiziționarea de echipamente, închirierea spațiilor, achiziționarea unei licențe etc. Investițiile brute sunt investiții în active fixe și fond de rulment.
Compoziția investițiilor brute
Investițiile brute sunt direcționate în principal către menținerea și extinderea capitalului fix, care include:
- achiziționarea, reînnoirea și repararea echipamentelor;
- achiziționarea și repararea spațiilor industriale;
- construcții de capital, inclusiv locuințe;
- modernizarea procesului de producție.
De asemenea, investiția brută este o sursă decreșterea volumului de fond de rulment. În primul rând, vorbim despre stocurile de materii prime care vor fi necesare la extinderea producției, de exemplu, după deschiderea unui nou atelier.
O componentă importantă a investiției brute o reprezintă fondurile cheltuite pentru achiziționarea de imobilizări necorporale:
- licențe și brevete;
- invenții și know-how;
- mărci și mărci comerciale;
- drepturi asupra terenurilor;
- drepturi la zăcăminte minerale;
- achiziționarea de software și produse software.
Imobilizările necorporale ale întreprinderii sunt, de asemenease aplică și capitalul uman, astfel încât investițiile brute pot fi direcționate către formarea personalului, asigurări de sănătate. Astfel de investiții contribuie la creșterea prestigiului companiei pe piață și afectează indirect valoarea acțiunilor sale.
Valoarea și calculul indicatorului
Pe baza direcției investiției, investiția brută poate fi împărțită în două grupe:
- investiții care sunt utilizate pentru repararea și întreținerea activelor de producție existente,
- investiții în extinderea capacității.
Primul grup este amortizarea.Pentru a acumula acest tip de investiții, se creează fonduri de amortizare. Volumul fondului este determinat utilizând rata de amortizare, care se calculează pe baza duratei de viață a unui anumit tip de echipament sau clădire până când acestea sunt complet uzate. Costul activului este transferat de produsul finit, iar după vânzarea acestuia, sumele gajate se acumulează în fondul de amortizare.
Al doilea grup este reprezentat de investiții care vizează majorarea capitalului, acestea fiind numite nete. Acestea includ toate tipurile de investiții menționate mai sus, cu excepția amortizării.
Formula pentru calcularea investiției brute este următoarea:
VI = A + CHI, unde
VI - investiție brută;
A - amortizare;
CHI = Investiție netă.
Raportul dintre valoarea investiției brute și volumuldeprecierea indică în ce stadiu de dezvoltare este o entitate economică. Faza de creștere este caracterizată de un exces al investiției brute față de amortizare. Dacă situația este opusă, este un indicator al lipsei capacității de producție.
Investiția brută în sistemul macroeconomic poate fi calculată și pe baza produsului intern brut, care caracterizează producția totală de bunuri și servicii într-o țară:
VI = PIB - Rp - Rg - Rche, unde
PIB - produs intern brut;
Рп - cheltuieli de consum;
Рг - cheltuieli guvernamentale;
Rche - costuri nete de export.
Surse de investiții brute
Sursele de formare a volumului total al investiției brute includ:
- fonduri proprii ale întreprinderii sub formă de fonduri de amortizare și investiții;
- investiții ale unor terți investitori: investiții financiare (achiziționarea de valori mobiliare: acțiuni, obligațiuni, acțiuni etc.) și reale în active corporale și necorporale;
- împrumuturi de la bănci, companii de leasing și organizații de microfinanțare;
- subvenții de la bugetul de stat.
Multe companii încearcă să strângă fonduriinvestitori terți pentru dezvoltarea lor. Acest lucru este valabil mai ales la implementarea proiectelor de investiții. De regulă, riscurile din acestea sunt destul de mari, iar compania încearcă să le diversifice prin reducerea volumului investițiilor proprii și creșterea injecțiilor de la terți. În același timp, organizația păstrează controlul deplin asupra proiectului.
Fondurile publice sunt atrase atunci cândimplementarea unor proiecte mari, care sunt importante nu numai pentru o anumită entitate de afaceri, ci și pentru țară în ansamblu. Proiectele de infrastructură sunt adesea exemple de parteneriate public-privat. Există, de asemenea, cazuri de investiții de stat în drepturi asupra terenurilor și depozitelor de minerale. Situațiile în care întreprinderi de stat întregi acționează ca investiții merită o mențiune specială.
Investiție netă
Investiția netă face parte din investiția brutăcare merge să extindă potențialul de producție al întreprinderii și să mărească capitalul. Investiția netă este egală cu diferența dintre investiția brută și amortizarea.
Indicatorul investiției nete contează atunci cândevaluarea stării întreprinderii. O valoare pozitivă a indicatorului înseamnă că compania se află în faza de creștere, se dezvoltă și se extinde. O valoare zero indică o simplă reproducere a mijloacelor fixe. O valoare negativă semnalează că întreprinderea nu are nici măcar fonduri suficiente pentru reînnoirea activelor de producție, organizația se află într-o stare de criză și are un risc real de faliment.
Surse de informații
Sursele de investiții nete sunt similare cu cele brute șisunt împărțite în fonduri proprii ale întreprinderii, investiții private nete și fonduri împrumutate ale băncilor, leasing și organizații de microfinanțare. Principala sursă internă este profitul din vânzarea de bunuri și servicii și capitalul social. În plus, profitul din vânzarea de proprietăți inutile, deja amortizate, poate fi atribuit resurselor interne. Indicatorul volumului investiției nete din surse interne este un indicator al stabilității organizației. Afectează nivelul de încredere în compania investitorilor terți și a instituțiilor de credit.
Semnificație pentru economie
Investiția netă se referă la investiții reale,al cărui scop este extinderea producției și în cele din urmă creșterea volumului profiturilor. Valoarea actuală netă a investițiilor afectează nu numai stabilitatea unei anumite întreprinderi, ci afectează și sectoarele economice conexe din țară: de la construcții la asistență medicală, educație și cultură. Astfel, activitatea de investiții contribuie la dezvoltarea economiei țării în ansamblu și la creșterea bunăstării populației.
O scădere a semnalelor nete de investițiidespre începutul recesiunii în economie și criza care se apropie. Nivelul de încredere a investitorilor este în scădere și aceștia transferă investițiile de la real la financiar, ceea ce în general agravează situația. Astfel, munca de a scoate țara din criză cade pe umerii statului.
Investițiile joacă un rol important în asigurareadezvoltarea stabilă atât a unei organizații specifice, cât și a economiei țării în ansamblu. Investițiile brute se referă la investiții reale și sunt direcționate către reproducerea și creșterea activelor fixe și circulante, precum și a activelor necorporale. Investiția brută constă în amortizare și investiții nete. Investiția netă este acea parte a investiției care se îndreaptă spre extinderea și modernizarea producției, achiziționarea de brevete și licențe, cercetare și dezvoltarea personalului. Volumul investițiilor nete este un indicator al stabilității unei întreprinderi și afectează nivelul de încredere al investitorilor externi și al instituțiilor de credit.
