Venitul marginal este diferența dintre veniturile unei entități economice, pe care o primește din produsele (servicii, lucrări) vândute de aceasta și suma totală a costurilor variabile ale acesteia.
Acest indicator este cantitativ,măsurată în unități monetare. Valoarea indicatorului reflectă contribuția întreprinderii, pe care o poate face pentru a acoperi costurile fixe pentru a obține un profit (adică un astfel de venit afectează direct suma profitului efectiv primit).
Venitul marginal poate fi definit în douăcăi. În primul rând, toate costurile directe și costurile generale (sau variabile) asociate sunt deduse din veniturile din vânzări. În al doilea rând: costurile fixe se rezumă la profitul întreprinderii.
Există un concept al valorii medii a marjeicheltuieli. Se înțelege ca diferența dintre costurile variabile medii și prețul produsului în sine. Acest indicator reflectă contribuția fiecărei unități de producție la acoperirea costurilor întreprinderii și obținerea unui profit.
Esența venitului marginal, în general, se reduce la faptul că suma excesului costurilor variabile în funcție de venit arată cât de mult este capabilă compania să își acopere costurile fixe și să obțină profit.
Ponderea specifică a venitului marginal în veniturise determină utilizând un calcul preliminar al raportului veniturilor din marjă. Acest raport este egal cu raportul dintre venitul marginal și veniturile firmei.
Dacă indicatorul este zero, atunci veniturile din vânzări pot acoperi doar costurile variabile, adică compania suferă pierderi egale cu suma costurilor fixe.
Dacă indicatorul este peste zero, dar nu depășeștecosturi fixe, atunci putem spune că încasările din vânzare pot acoperi toate variabilele și o parte din costurile fixe. Pierderea va fi mai mică decât costurile fixe.
În situația în care venitul marginal este egal cu costurile fixe, veniturile din vânzări pot acoperi atât costurile variabile, cât și costurile fixe. În această situație, compania nu suportă o pierdere.
Dacă costurile fixe sunt depășite de venitul marginal, compania nu numai că își poate acoperi costurile, ci și poate obține profit.
Marja de venituri este astfel, împreună cuindicator de venit, este cea mai importantă sursă de date pentru calcularea indicatorilor de prag care sunt utilizați în analiza operațională a întreprinderii și determinarea rezultatelor financiare ale activităților sale.
Definiția rezultatului financiar al activității dăcapacitatea de a determina suma profitului, care caracterizează rezultatul vânzării de produse. Aceste date permit luarea deciziilor privind aprovizionarea, volumele de producție suplimentare și vânzările de produse.
Metoda de calcul a rezultatului financiar folosindindicatorul venitului marginal este numit un instrument de analiză prospectivă. În acest caz, suma veniturilor din vânzări este comparată numai cu costurile variabile pentru un anumit tip de produs. Indicatorii sunt calculați pentru fiecare tip de produs. Diferența dintre acești indicatori exprimă ponderea unui tip de produs în acoperirea costurilor. Suma tuturor costurilor fixe se scade din suma tuturor acțiunilor de acoperire a costurilor. Ca rezultat, se cunoaște gradul de participare al fiecărui produs la recuperarea acestor costuri (adică la realizarea profitului).
Marja de venit influențează adoptareao serie de decizii strategice privind conduita politicii industriale. Astfel de decizii includ următoarele: oportunitatea promovării ulterioare a unui anumit produs pe piețele de vânzări, necesitatea de a lua comenzi suplimentare pentru producție, perspectivele de cooperare cu fiecare grup de clienți. În general, venitul marginal determină, în general, eficacitatea și eficiența întreprinderii.
