"Boldin toamnă" de Pușkin - timpul cel mai productiv în lucrarea poetului

„Toamna Boldinskaya” a lui Pușkin este, poate, unadin acele perioade în care creativitatea curgea ca un râu din marele geniu rus. Alexander Sergeevich tocmai se pregătea de nuntă cu Natalya Goncharova, dar după logodnă, care a avut loc în primăvara anului 1830, au apărut unele dificultăți materiale, pentru a le rezolva, bărbatul a plecat la Boldino. S-a dus în sat la 31 august 1830 și a planificat să rămână acolo nu mai mult de o săptămână, după care s-ar întoarce la mireasă, dar soarta a decretat altfel. În timpul șederii sale în Boldino, a început o epidemie de holeră și, datorită carantinei stabilite, scriitorul nu s-a putut întoarce nu numai la Moscova, ci chiar la Sankt Petersburg.

„Toamna Boldinskaya” de Pușkin a oferit lumii un foarte multmulte lucrări interesante și talentate, atât în ​​proză, cât și în poezie. Satul a avut un efect benefic asupra lui Alexander Sergeevich, îi plăcea singurătatea, aerul curat, natura frumoasă. În plus, nimeni nu l-a deranjat, așa că scriitorul a lucrat de dimineața devreme până seara, până când muza l-a părăsit. „Toamna Boldinskaya” din viața lui Pușkin este considerată cea mai strălucitoare perioadă a operei sale. În sat s-a deschis în mai multe genuri și a creat numărul maxim de lucrări într-o perioadă scurtă de timp (a stat în Boldino aproximativ 3 luni).

Alexander Sergeevich se trezea de obicei la ora 6dimineața, am făcut un duș cu gheață, am băut cafea și întins pe pat am scris proză și poezie. Și a făcut-o atât de repede, de parcă nu și-ar compune singur lucrările, ci și-a notat sub dictare. Scriitorul însuși s-a bucurat de o dispoziție atât de creativă și, fără a pierde niciun minut gratuit, a creat capodopere ale clasicilor ruși. „Toamna Boldinskaya” a lui Pușkin s-a dovedit a fi foarte productivă, pe tot parcursul șederii sale în sat, scriitorul a reușit să creeze trei duzini de poezii, să scrie o poveste în octave, 5 romane în proză, câteva tragedii mici, ultimele 2 capitole ale lui Eugene Onegin. În plus, au existat multe lucrări neterminate.

Versatilitatea genului este ceea cese remarcă „Toamna Boldin” a lui Pușkin. Poeziile scrise în această perioadă pot fi aproximativ împărțite în două categorii: amintiri din trecut și impresii ale prezentului. Există elegii de dragoste („Descântec”), o descriere a naturii („Toamnă”), lucrări politice și filosofice („Erou”, „Genealogia mea”), picturi de gen („Demoni”), epigrame („Nu-i așa de rău. .. ") ... În toamna anului 1830, Alexander Sergeevich și-a creat cele mai bune capodopere lirice.

Pe lângă poezie, trebuie remarcatpovești scrise în proză. În Boldino, Pușkin a scris „Poveștile lui Belkin”, ceea ce l-a ajutat să se stabilească nu numai ca poet, ci și ca prozator. Aceste lucrări au fost date scriitorului mai ales cu ușurință și în mod natural, le-a creat cu duhuri înalte și entuziasm fără precedent. Alexander Sergeevich a lansat povestea nu sub propriul său nume. În ele, a introdus multă ironie, observație și umanitate.

„Toamna Boldinskaya” a lui Pușkin nu este doar cea mai mareo pagină bogată și luminoasă în opera marelui scriitor, dar și un exemplu de creștere inexplicabilă a creației. Alexander Sergeevich este aproape singurul din lume într-o perioadă atât de scurtă de timp care creează un număr imens de opere strălucitoare.