Înainte de a analiza poezia „Mai multNoaptea de mai ”, este necesar să spunem câteva cuvinte despre punctele de vedere estetice ale poetului. Afanasy Fet a trăit și a lucrat în același timp cu Nekrasov, dar ideea scopului poeziei și a poeziei în sine erau diametral opuse. Dacă Nekrasov și-a văzut Musa ca pe sora murmuratoare a oamenilor „chinuiți”, atunci pentru Fet ea este sursa „gândurilor pure”, concepute pentru a duce departe de „entuziasmul lumesc”. În era sentimentelor democratice, versurile lui Fet erau străine revistelor progresiste și populare de la acea vreme, poetul a fost ridiculizat, criticat și scris zeci de parodii ale poeziei sale elegante și deloc sociale.
Semnificația art
Poezia lui Fet „O altă noapte de mai” a fostscris în 1857. În el, apare ca un adevărat apologet pentru „arta pură”. Acest termen înseamnă că scopul artei este de a proclama valorile veșnice, de a căuta o frumusețe perfectă și de a nu depinde de evenimentele actuale și, cu atât mai mult, de a nu denunța tulburările existente în societate. Potrivit lui Fet, spiritul creator este necesar doar pentru a depăși „întunericul întunecat” al vieții de zi cu zi, pentru a ieși din ea.
Analiza poeziei „O altă noapte de mai”: conținut
Secretul poeziei adevărate este că,indiferent cât de mult ai citi (sau ai asculta) o operă lirică, ea găsește un răspuns profund și de fiecare dată evocă noi sentimente și imagini. Acest lucru se datorează faptului că poetul aduce în prim plan imaginea-sentiment, imaginea-experiență și folosește mijloace artistice expresive pentru a o întruchipa. Așa este poemul lui Fet „O altă noapte de mai”. Pentru a ne bucura pe deplin de capodopera poetică, pentru a o simți împreună cu poetul, vom citi cu atenție poezia de mai multe ori. În primul rând, vom vedea că eroul liric admiră cu entuziasm noaptea de primăvară, respirându-și aerul, ascultându-și sunetele.
Următoarea lectură ne va surprinde cu o gamă întreagă deemoții pe care le trăiește poetul. Este plin de entuziasm, recunoștință, fericire și anxietate. O intrigă ascuțită se manifestă prin faptul că fața nopții de mai dă răpire și, în același timp, dă naștere la gânduri despre finețea vieții.
Compoziția poemului
Această compoziție lirică rafinată constă dinpatru catrene întărite secvențial. Primul începe și se termină cu o exclamație, reflectă admirația și introduce primăvara în atmosferă. Al doilea catren repetă exclamația din prima linie și oferă imagini sonore și vizuale care pregătesc starea de așteptare excitată, desfășurată în catrenul următor. Se deschide cu metafora miresei de mesteacăn, care „tremură” - acest cuvânt combină tremurul fizic al frunzelor din vânt și starea emoțională. În al patrulea catren, autorul se referă din nou la noapte, „explicându-i” că este un iubit „fără trup”. Cântecul de privighetoare (senin și ușor) este înlocuit de „cântecul involuntar” al „euului” interior. Ambele cântece apar instinctiv, involuntar. Ultima linie a poeziei, care la prima vedere sună disonantă cu dispoziția generală, s-a dovedit totuși pregătită: limbajul, care la început avea o nuanță de fericire, s-a revărsat treptat într-un sentiment de confuzie.
Mijloace expresive
Eroul liric transmite confuzie prin apariția samesteceni care „așteaptă” ceva. Imaginea stelelor este remarcabilă, nu îndepărtată și rece, așa cum se obișnuiește, ci „caldă și blândă” privind în suflet. Această suplinire scurtează instantaneu timpul și spațiul poemului. Totul este văzut acum ca strâns interconectat, împletit în uniunea misterioasă și tandră a vastului Univers și a sufletului uman, care conține totul. Nu întâmplător poetul folosește imaginea metaforică a miresei în poezia „Încă o noapte de mai”. O analiză a sinonimelor în care este dată această imagine demonstrează o intonație încântătoare și blândă. Acestea sunt metafore și epitete atent selectate: „fecioară proaspăt căsătorită”, „fericire”, „proaspăt”, „pur”, „translucid”, „blând”, „timid”, „tremură”, „face semn și amuză”.
Se deschide analiza poeziei „Încă o noapte de mai”o altă caracteristică a acesteia: opozițiile de imagini și sentimente trec de la percepția externă și la scară largă la cea internă, evazivă și intimă. Astfel, regatul static al viscolului, al gheții și al zăpezii este pus în contrast cu o lună proaspătă zburătoare, sensibilitate tangibilă - necorporală. Bucuria se opune ciudățeniei, anxietatea concurează cu dragostea, frumusețea perfectă cu posibila moarte. Poeții sunt întotdeauna conștienți de decalajul dintre cosmosul nesfârșit, natura înnoitoare etern și omul muritor. Afanasy Fet nu este străină de această idee. „O altă noapte de mai” reprezintă această antiteză: ultima melodie este opusă respirației tinere a primăverii. Dar Fet nu ar fi fost el însuși dacă nu ar fi redus această opoziție cu misteriosul „poate”. În general, nu este în regulile poeților din școala „artei pure” să plaseze accente clare și accidente cerebrale încrezătoare. Dimpotrivă, reticența, prezența misterului, contururile luminoase și indicii sunt binevenite. Deci poetul depășește finețea ființei, unește sufletul neliniștit în anxietate cu puterea nemărginită a iubirii. Din aceasta, tristețea devine ușoară, capătă aripi.
Ideea centrală
Analizând poezia „Încă o noapte de mai”,merită menționat faptul că în el Fet depășește versurile peisajului, în care stiloul său se simte atât de în largul lui. În fața noastră este o lucrare filosofică, care exprimă ideea armoniei naturii și a neputinței rațiunii pentru a înțelege această armonie. În acest scop, autorul folosește în mod deliberat o formă gramaticală inexistentă - „incorporeu”, în care gradul comparativ nu decurge dintr-un calitativ, ci dintr-un adjectiv relativ. Ideea poemului este confirmată de organizarea sa solidă. Scris în pentametru iambic cu rimă încrucișată, are o intonație solemnă sublimă.
