Motivele prăbușirii URSS sunt la fel de complexe ca acesteaefecte. Restructurarea uneia dintre sarcinile sale a stabilit reforma structurii de stat a Uniunii. Începutul glasnostului a deschis posibilitatea reflectării în mass-media a unor fapte care nu fuseseră niciodată acoperite până acum. S-a pus imediat întrebarea cu privire la imposibilitatea dezvoltării independente a unora dintre grupurile etnice care o locuiesc (dintre care nu erau atât de puține). Treptat, au devenit vizibile contradicții, care se acumulaseră înainte, dar nu au fost discutate public. Din 1988, astfel de contradicții s-au revărsat în conflicte interetnice (Uzbekistan, Azerbaidjan etc.). Una câte una, republicile au început să-și declare decizia de a se separa de Uniune. Țările baltice au fost primele care au insistat asupra acestui lucru. Deja în 1990, Lituania și-a proclamat propria independență, ceea ce a grăbit retragerea din Uniunea Letoniei și Estoniei.
Conducerea țării a luat unele măsuri pentruîmpiedică prăbușirea URSS. În 1991 a fost organizat un referendum, în care poporului li s-a acordat dreptul de a se pronunța asupra problemei conservării Uniunii. Majoritatea cetățenilor s-au exprimat în favoarea unui stat socialist unificat, dar mulți au susținut ideea introducerii președinției în Rusia. La 12 iunie au avut loc alegeri, în urma cărora a venit la putere M. Gorbaciov. A apărut necesitatea împărțirii puterilor între republici. A fost pregătit un proiect de tratat al Uniunii (9 republici + 1 președinte al URSS). Era planificată semnarea documentului pe 22 august. Acest lucru nu sa întâmplat niciodată.
La 19 august, Comitetul de Stat pentruo stare de urgență, trupele au fost aduse la Moscova. Președintele URSS a fost de fapt arestat la dacha din Crimeea. Pe 22 august, membrii Comitetului de Stat de Urgență au fost arestați, iar Gorbaciov s-a întors la Moscova. Și în septembrie, a început elaborarea unui nou tratat privind crearea unei uniuni confederale a statelor suverane (nu sovietice). Cu toate acestea, la 8 decembrie 1991, liderii Rusiei, Belarusului și Ucrainei au anunțat crearea CSI. Așa s-a oficializat dezintegrarea definitivă a URSS. Până la sfârșitul lunii decembrie, s-au alăturat încă 8 republici. Pe 25 decembrie, Gorbaciov și-a anunțat demisia.
Prăbușirea URSS este numită pașnică și fără sânge.Mulți cred că nu trebuie regretat, deoarece evenimentele din decembrie 1991 au fost cea mai de succes versiune a prăbușirii iminente a imperiului. Potrivit unui grup de cercetători, dacă Moscova ar încerca să păstreze Uniunea, atunci ar fi foarte posibil să existe multe milioane de victime umane. Cu toate acestea, dacă aruncați o privire mai atentă asupra a ceea ce a constituit prăbușirea URSS și care sunt consecințele sale, atunci puteți găsi multe motive pentru a vă îndoi de lipsa de sânge a acestui eveniment.
Problema lichidării Uniunii rămâne în continuare unadintre cele mai discutate în cercurile politice. Evaluarea evenimentelor este departe de a fi lipsită de ambiguitate. Dintre toate personalitățile politice flamboyante contemporane din Rusia, doar Putin numește prăbușirea un eveniment tragic și o catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea.
A fost publicat pe internet nu cu mult timp în urmămaterial, care a oferit estimări ale consecințelor prăbușirii Uniunii în ceea ce privește pierderea de vieți omenești. Potrivit acestor date, numărul acestor victime a ajuns la cifre de la 100.000 la 600.000 de persoane. În primul rând, vorbim de pierderi directe în timpul operațiunilor militare pe teritoriul fostei URSS: în Karabakh, Transnistria, Osetia de Sud, Cecenia, Abhazia și Tadjikistan.
Numit 100.000 de morți - este oficialstatistici verificate. Dar trebuie să înțelegeți că este imposibil să păstrați o evidență obiectivă în timpul războiului. Luați, de exemplu, condițiile din Karabakh din timpul conflictului. Dacă adăugăm la aceasta pierderile indirecte datorate prăbușirii asistenței medicale în teritoriile implicate în războaie, criminalitatea rampantă, oprirea masivă a producției, alcoolismul total și dependența de droguri, disperarea care a lovit milioane de oameni, atunci devine clar că cifra poate fi mărită cu aproape un ordin de mărime. Prăbușirea URSS nu a fost atât de pașnică pe cât pare la prima vedere.
