Când ne confruntăm cu sarcina de a studialimbi, întâlnim adesea dialecte diferite. De exemplu, spaniola are catalana, iar franceza are provensal. Același lucru s-a întâmplat și cu engleza. Desigur, nu se poate spune că americanul este un dialect al versiunii britanice, dar totuși unul este considerat progenitorul celui de-al doilea.
Istoria limbii americane
Englezii au venit pe continentul americanpeste ocean. În secolul al XVII-lea, țăranii britanici au început să se mute în Novaia Zemlya în colonii. La acea vreme, aici erau multe naționalități și, în consecință, limbile lor erau și ele diferite. Aici sunt spanioli, suedezi, germani, francezi și chiar ruși. Prima așezare a fost orașul Jamestown în 1607. Zece ani mai târziu, puritanii, care aveau tradiții lingvistice excelente, s-au stabilit alături de ei.
Au început să se răspândească vorbitori de diferite dialectepe tot continentul, dintre care multe au supraviețuit până în zilele noastre. În secolul al XVIII-lea, coloniștii au început să fie influențați de coloniști din Irlanda. Au început să contribuie la formarea limbii americane. La sud-vest sunt vorbitori nativi de spaniolă. Pennsylvania a fost stabilită de germani.
Continentul trebuia reconstruit și situațiapărea destul de dificil. Trebuia depusă o cantitate imensă de muncă: construirea de case, creșterea producției, cultivarea pământului și, în cele din urmă, adaptarea la noua situație socială și economică.
Pentru ca totul planificat să funcționeze,comunicarea și interacțiunea erau necesare, așa că era nevoie de un limbaj comun. Engleza a devenit veriga de legătură în această chestiune. Dar este de remarcat faptul că chiar și în Anglia însăși această limbă era eterogenă. Aici au apărut diferențe între vorbirea burgheziei, țăranilor, aristocraților etc.
Merită să reamintim că imigrația a durat până în 20secol. Desigur, se observă și acum, dar atunci a fost un eveniment de amploare. Apropo, în ciuda faptului că locuitorii au încercat să se adapteze la un dialect, și-au păstrat numele natale. La naștere, copilul ar putea avea numele german Rudolph, spaniolul Rodolphe, italianul Paolo etc.
Se părea că o bază comună pentru comunicare era pregătită,dar totuși, noii coloniști erau înconjurați de o lume complet diferită. Trebuiau să se obișnuiască cu alte concepte, obiceiuri și priorități. Oamenii apreciau calități complet diferite, așa că limbajul a început să se schimbe rapid. Plantele necunoscute erau numite cu cuvinte indiene, animalele primeau rădăcini suedeze sau olandeze, iar mâncarea avea adesea un caracter francez.
Unele cuvinte englezești au devenit mai precise.Cultura a avut și ea o mare influență. Cărțile pe care le citeau oamenii din America au fost aduse din Anglia. În plus, au fost create grupuri pro-engleze care au încercat în toate modurile posibile să promoveze acea limbă britanică nativă și reală. Desigur, acum engleza este de înțeles pentru orice american și invers, cu toate acestea, există diferențe și sunt semnificative.
Diferențele cu britanici
Dacă comparăm americanii, englezii, înputeți găsi mai multe asemănări decât diferențe între ele. Ele nu sunt fundamental diferite unele de altele, ca limbile grupurilor germanice. Desigur, putem distinge spaniola de franceză, germană și engleză.
Dacă nu am studiat american în profunzime,engleză, la prima audiere nu le vom putea distinge. Dacă ai studiat engleza încă din copilărie, dar te-ai hotărât să pleci în America, ar fi bine, desigur, să te familiarizezi cu unele dintre particularități pentru a nu avea probleme.
După cum ne spune istoria, țăranii au venit în AmericaCeea ce au adus nu a fost o engleză pură, ci o engleză simplificată. Având în vedere că era nevoie de un limbaj simplu pentru a reconstrui statul, această opțiune a devenit și mai simplă. Adică, principala diferență este simplitatea. În continuare, vom analiza mai în profunzime diferențele dintre vorbirea din SUA și Marea Britanie.
Caracteristici de ortografie
Cercetătorii lingvistici au început să observe că cuDin punct de vedere al ortografiei, limba americană a devenit într-adevăr mai simplă. La un moment dat, lingvistul Noah Webster a alcătuit un dicționar în care a stabilit utilizarea cuvintelor cu – sau în loc de – al nostru. Așa au început să apară cuvinte precum onoare.
Următoarea modificare a fost înlocuirea lui –re cu –er.Adică, metrul devenise deja metru, același lucru s-a întâmplat cu teatrul și centrul. Au existat o mulțime de astfel de schimbări. Cuvintele au suferit modificări de ortografie și, prin urmare, cei care doar învață limbi străine pot crede că a existat o greșeală de scriere în aceste variante.
Următorul fapt interesant a fost următorul fenomen:ca o sinecdocă. Americanii au început să numească ceva întreg după numele uneia dintre componentele sale. De exemplu, ei numesc orice gândac „bug” și orice tip de molid „pin”.
Caracteristici lexicale
După cum a devenit deja clar, diferența lexicalăa apărut din cauza faptului că multe elemente ale noii vieți nu aveau un nume în engleză și trebuiau să li se dea un nume. Al doilea factor a fost influența naturală a altor dialecte care au ajuns cu stăpânii lor pe continent. Aici s-a resimțit mai ales influența spaniolilor.
În zilele noastre există o mulțime de cuvinte americane,care sunt foarte des folosite de rezidenți și totuși nu se găsesc niciodată în versiunea în limba engleză. Traducerea din americană nu corespunde întotdeauna cu cea britanică. Cel mai evident exemplu este diferența dintre primul etaj și parter. Dar, de exemplu, pentru britanici, primul etaj este etajul al doilea, în timp ce în America etajul al doilea este etajul al doilea. Fără să cunoască această nuanță, cei care au studiat versiunea britanică încă din copilărie pot avea probleme când vin în America.
Există multe astfel de exemple.Este mult mai ușor pentru vorbitorii nativi de rusă să învețe limba americană, deoarece, așa cum am menționat deja, este mai simplă și mai simplă. În plus, traducerea din americană este percepută mai logic.
Și, desigur, argoul l-a influențat pe americanVersiune în limba engleză. Multe cuvinte au fost acceptate de dicționare și și-au luat deja locul în componenta de vorbire. Merită spus că în secolul al XX-lea a avut loc o fuziune a literaturii engleze și a argoului american, ceea ce a dovedit încă o dată influența puternică a americanilor asupra formării limbii.
Caracteristici gramaticale
O altă dovadă că studiulAmericanul este foarte simplu și diferit din punct de vedere gramatical de britanic. Britanicilor le place să complice totul, pentru că nu degeaba au atât de mult timp. Dar în America le place să vorbească doar folosind grupul Simple. Este foarte greu să-l întâlnești pe Perfect aici. Aparent, ca și rușii, americanii nu înțeleg oportunitatea folosirii acestui grup de timpuri.
În ciuda acestei neglijeri, merită remarcat faptul căÎn multe privințe, americanii pot fi mai meticuloși decât britanicii. De exemplu, acest lucru se aplică substantivelor verbale, utilizarea will/will. Utilizarea adverbelor care se termină în –ly (încet) – americanii nu le folosesc deloc, înlocuindu-le cu slow. Apropo. Americanii au reușit chiar să evite verbele neregulate; multe dintre ele sunt absolut corecte și nu necesită forme suplimentare.
Caracteristici fonetice
Pronunția aici, desigur, este diferită.Revenind la istorie, trebuie menționat că aici s-au mutat țărani și oameni de rând. Aveau deja o pronunție distorsionată, iar cu timpul a devenit complet diferită de cea britanică.
În primul rând, stres diferit în cuvinte.În al doilea rând, pronunția unor cuvinte este complet diferită. În al treilea rând, chiar și sunetele sunt pronunțate diferit, aici putem da un exemplu cu sunetul englezesc de înghițire [r], americanii nu fac asta.
O altă diferență este intonația.Pentru britanici, acesta este instrumentul principal în construirea propozițiilor. Dar în America există doar două opțiuni: nivel și în jos. Este de remarcat faptul că, ca și în cazul vocabularului, vorbirea spaniolă are o mare influență asupra foneticii.
Lecții de la Pimsleur
Se vizează limba engleză folosind metoda Pimsleuroameni cu abilități diferite. Unii oameni pot învăța limbi străine fluent, în timp ce alții le este dificil. Lecțiile de conversație cu Pimsleur nu durează mai mult de jumătate de oră. Lingvistul crede că tocmai de această dată, nu mai mult, creierul nostru poate funcționa pe deplin și cu o eficiență sporită.
Engleza conform metodei Pimsleur este împărțită în trei nivele, care sunt ca etapele de dificultate. Primul este pentru începători, al doilea și al treilea sunt concepute pentru cei care sunt deja familiarizați cu elementele de bază.
Ce să înveți?
Dacă tocmai ai început să înveți limbi străine, ridică-teÎntrebarea este pe care să studiezi: britanic sau american, mai întâi determină scopul. Dacă urmează să călătorești în SUA, atunci limba americană ar trebui să fie prioritatea ta. Dacă mergi la Londra, atunci iei engleză.
Dacă nu v-ați stabilit încă un obiectiv de vizitatțări, dar vrei doar să înveți limba de la zero, atunci nu ar trebui să intri în astfel de detalii. Principalul lucru este să înveți elementele de bază. De asemenea, nu ar strica să vă extindeți vocabularul pentru a vă exprima gândurile.
În principiu, nu contează pe care îl studiezi:limba britanică și americană. După cum arată practica, învățarea engleză mai complexă este mult mai utilă. La urma urmei, cu siguranță te vor înțelege în America, dar odată ce ajungi în Marea Britanie, pot apărea probleme cu cea americană. Engleza este mai largă și mai dezvoltată. După ce l-ai studiat, vei putea citi clasicii (Jack London, Shakespeare etc.) cu mult mai multă plăcere. În orice caz, vorbitorii de limbă rusă sunt sortiți să fie „străini”, chiar și cu cunoștințe perfecte de engleză și americană. Desigur, doar dacă nu au trăit mai mult de 10 ani în SUA sau Anglia.
