Problema clasificării limbii este cu siguranță foartecomplex și încăpător. Ce sunt limbile flexive și ce sunt, ce tip de limbi îi aparține limba rusă nativă, aceste întrebări nu vor apărea atât de ușor într-o situație de zi cu zi. Tipologia limbilor este semnificativă pentru persoanele care lucrează în domeniul comunicațiilor și tehnologiilor internaționale. Fiecare student filolog învață asta pe de rost. Mulți ar spune probabil că această informație este inutilă și de prisos pentru ei, dar este așa? Poate că merită să știi despre locul limbii tale materne în sistemul complet pentru a-ți da seama de unicitatea ta lingvistică și pentru a înțelege valoarea istorică și culturală a cuvintelor pe care le rostim în fiecare zi.
Informații generale
Împărțirea limbilor există în moduri diferiteclasificări. Conform clasificării genealogice, limbile sunt împărțite în familii, care, la rândul lor, în grupuri care au și ramuri. Împărțirea în familii de limbi, cunoscută de aproape toată lumea, include indo-europeană, caucaziană, chino-tibetană, altai și multe alte limbi. La rândul său, familia indo-europeană este împărțită în grupuri, slavă, germanică, romanică etc. De exemplu, engleza aparține familiei indo-europene, grupului germanic, ramură occidentală. Limba rusă aparține grupului slav de limbi indo-europene. Această clasificare a limbilor indică relația lor. În plus, limbile sunt împărțite în funcție de alte caracteristici. Există o clasificare morfologică și gramaticală.
Clasificarea morfologică a limbilor.
Morfologic sauclasificarea tipologică a limbilor, care ne indică, după cum sugerează și numele, tipul de educație lingvistică. Conform acestei clasificări, există patru tipuri de limbaje: 1) izolatoare sau amorfe 2) incorporatoare sau polisintetice 3) flexionale 4) aglutinative. Cei mai mari lingviști ai tuturor timpurilor s-au ocupat de acest subiect. De exemplu, filologii germani August și Friedrich Schlegel au ajuns la un moment dat la concluzia că limbile pot fi un mod sintetic și analitic de educație. Un alt filolog german celebru Wilhelm von Humboldt a îmbunătățit teoria, aducând-o la forma în care o avem astăzi.
Limbi flexive și aglutinante, spre deosebire.
Pentru a înțelege mai bine esența acestor tipuri, ar trebui să fie analizate prin comparație, deoarece au proprietăți opuse. Să începem cu cuvântul „flexiv” și etimologia acestuia. Cuvântul provine din latină flexiv „Flexibil”, care înseamnă flexibilstructura limbilor. Limbile flexionale sunt limbaje de formare a cuvintelor în care sunt construite prin adăugarea la baza cuvântului a diverse inflexiuni cu semnificații diverse și multitasking. Cuvântul aglutinant provine din latină aglutinare - „lipirea” și implică un sistem permanent, stabil.
Limbi aglutinante
Limbile aglutinante sunt limbaje de formare a cuvintelorîn care apare prin adăugarea de morfeme cu un singur sens, nesupus nici unei modificări. Limbile aglutinante includ, de exemplu, turca și finno-ugrica. Un exemplu izbitor al limbilor acestui grup este japoneză, bașkir sau tătar. Să luăm un exemplu: cuvântul tătar „ khatlarynda", Care înseamnă"în scrisorile sale„Constă din aceste morfeme:”coliba" - „scrisoare”, „lar„- un morfem cu sens la plural,”eun„- morfem la persoana a treia,” da „are sensul cazului local. Adică fiecare morfem are un singur sens. Un alt exemplu viu din limba Bashkir: cuvintele „bash", care se traduce prin "cap" are sensul nominativului, singular. Adăugați-i morfem "Lar" -"bash-lar " iar acum înseamnă „capete”, adică morfem "Lar" are un singur sens – plural.
Limbi de tip flexiv
Acum să aruncăm o privire mai atentă asupra limbilor flexive.După cum am menționat mai sus, morfemele în acest caz au semnificații multiple, pe care le putem vedea din exemplul limbii native ruse. Adjectiv "frumoasa"Se termină cu"a„, care ne îndreaptă spre masculin, nominativ și plural în același timp. Deci un morfem are trei semnificații. Să luăm un alt exemplu: substantivul "carte", sfarsitul "și„Purtă sensul genului feminin, singurulnumăr și nominativ. Astfel, putem concluziona că limba rusă este flexionată. Alte exemple de limbi de tip flexiv pot fi germană sau latină, precum și majoritatea limbilor familiei indo-europene cunoscute nouă, în special toate limbile grupului slav. Revenind la oamenii de știință germani din secolul al XVIII-lea, este de remarcat faptul că limbajul flexiv, la rândul său, poate fi un mod sintetic sau analitic de educație. Metoda sintetică implică faptul că formarea cuvintelor are loc prin adăugarea diverselor morfeme, sufixe și postfixe. Metoda analitică vă permite să utilizați aceleași cuvinte funcționale. De exemplu, în rusă putem spune „scris”, Folosind sfârșitul timpului viitor, care este un mod sintetic de educație. Sau poți spune „voi scrie", Folosind cuvântul oficial al timpului viitor"voi", Care este un exemplu de metodă analitică.Trebuie remarcat faptul că nu există distincții clare în această clasificare, multe limbi combină diferite moduri de formare a cuvintelor. O întrebare interesantă este dacă engleza, cea mai studiată limbă astăzi, este flexivă sau aglutinantă?
Este engleza flexată?
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să faceți o mică analiză pe baza informațiilor primite mai sus. Să luăm verbul englezesc „doarme", care se traduce prin"dormit", Unde sfârșitul"s»Are sensul persoanei a treia singular, prezent. Un morfem - trei sensuri. În total, engleza este înclinată. Pentru a consolida teoria, încă câteva exemple: verbul „avea Terminat„Cu valoarea”făcut", Unde cuvântul de serviciu"avea»Ne vorbește despre plural și timpul perfect în același timp; "este mâncând"-"Mănâncă", Unde cuvântul de serviciu"este»Purtă sensul singularului, persoana a treia, prezent. Abundența de exemple cu cuvinte de serviciu în limba engleză vorbește despre un mod predominant analitic de formare a cuvintelor.
Pe scurt despre limbajele izolante și polisintetice
Limbile flexionale și aglutative suntcel mai răspândit în lume, dar cu toate acestea, există încă două tipuri. Limbile izolante sau amorfe sunt limbi în care formarea cuvintelor se caracterizează printr-o absență completă a modificărilor de cuvinte și adăugărilor de morfem. De aici chiar numele lor. Astfel de limbi includ, de exemplu, chineza. Expresia "cha woo boo el"Va însemna"Eu nu beau ceai".Limbile încorporate sau polisintetice sunt poate cele mai dificile limbi de învățat și de pronunțat. Formarea cuvintelor în ele are loc prin adăugarea de cuvinte între ele, se formează propoziții. Ca, de exemplu, în limba mexicană „ninakakwa ", Unde "ni"-"eu sunt","naka"-"mânca","kwa"-"carne".
