„Mama este primul cuvânt, cuvântul principal din fiecaredestinul ”- cântat într-un cântec pentru copii. Și nimeni nu va îndrăzni să se certe cu asta, pentru că fără mama mea nu ar exista viață. Desigur, de foarte multe ori nu ne dăm seama ce rol joacă în viața noastră, dar în același timp însăși nașterea noastră este imposibilă fără ea. Prin urmare, nu este surprinzător că lucrările literare despre femeile care au aflat misterul nașterii unui copil sunt atât de populare.
Pilda mamei este unul dintre cele mai frecvente subiecte literare. De ce este atât de faimos?
Regele Solomon
Cel mai comun tip de predare estepilda dragostei mamei. De obicei, el este asociat cu sacrificiul femeii, cu disponibilitatea ei de a face orice de dragul copilului, de a refuza orice beneficii, numai dacă totul ar fi bine cu copilul. Una dintre cele mai cunoscute legende cu un astfel de motiv este povestea regelui Solomon și a doi vecini.
Odată, două femei au venit la domnitor.în apropiere și de curând au devenit mame. Noaptea, una dintre ei și-a sugrumat accidental copilul și l-a pus în leagănul unui vecin și și-a luat un copil viu pentru ea. Bineînțeles, dimineața mama, descoperind înlocuirea, a încercat să-și returneze copilul, dar vecina a refuzat categoric să-l dea copilului. Prin urmare, ea s-a adresat regelui cu o cerere de a-i judeca.
Solomon nu s-a gândit mult – a ordonat eltăiați copilul în jumătate, astfel încât fiecare femeie să-l poată obține. Unul dintre cei ce se certau în focul unei certuri a strigat că ar fi și mai bine: nimeni nu s-ar supăra, dar celălalt s-a făcut palid și a cerut să dea copilul adversarului ei.
Cu un zâmbet, regele i-a întors copilul celei de-a doua femei,care nu a permis executarea cumplitei sentinţe a instanţei. La urma urmei, numai o mamă adevărată, potrivit lui Solomon, este capabilă să-și abandoneze interesele pentru a salva copilul.
Dragostea mamei
O altă pildă interesantă despre mama spuneatitudinea ei față de copiii ei. Odată ce fiul cel mare și cel mic s-au certat pe care dintre ei iubește mama mai mult. S-au certat mult timp, chiar s-au luptat, încercând să-și demonstreze cazul, dar nu au ajuns la un acord. Atunci au decis să meargă la mama lor pentru a se întreba ea însăși cine îi este mai drag.
După ce și-a ascultat fiii, femeia a zâmbit, a primitdă o lumânare, o aprinde și o pune pe masă în fața copiilor. „Flacăra”, a spus ea încet, „este dragostea mea pentru voi, copii, a devenit mai mică? Una dintre aceste lumânări mai mici are mai puțin foc acum?” Băieții, privind la lumini, și-au dat seama că mama lor avea dreptate, că flacăra de pe toate cele trei fitiluri era exact aceeași. S-au simțit rușinați, au lăsat capul în jos, neîndrăznind să-și ceară iertare mamei pentru o ceartă stupidă, ci ea doar și-a îmbrățișat fiii și i-a îmbrățișat, parcă i-ar fi protejat de orice adversitate.
Această pildă despre mamă dovedește că nu există copii iubiți și neiubiți; pentru o mamă, toți sunt egali.
Apostat
Un alt complot interesant, ușor suprapus cu cel precedent, este pilda mamei și fiului apostat.
O femeie a fost acuzată de vrăjitorie și condamnatăsă fie ars pe rug. În ziua hotărâtă, pe piaţa principală a oraşului, mărul nu avea unde să cadă. Mulțimea s-a înfuriat, a cerut execuția vrăjitoarei, doar fiul condamnatului, care stătea nu departe de stâlpul pilonului, a tăcut. Deodată cineva a strigat că și el ar trebui să fie ars: este descendent al unei vrăjitoare, așa că poartă răul în sine. Oamenii îl ridicaseră deja pe tânăr în brațe, intenționând să-l ducă astfel la post, dar mama lui a strigat din toate puterile: „Acesta nu este fiul meu! Am furat-o! " Desigur, tânărul a fost eliberat, iar la atrocitățile vrăjitoarei s-a adăugat răpirea. Fiul a privit în tăcere cum ardea focul, în care mama lui a murit. Și nici nu a încercat să infirme ultimele ei cuvinte, și-a lepădat mama pentru a-și salva viața.
După câțiva ani, s-a dovedit că femeia era încă nevinovată. Numele ei bun a fost restabilit, dar oamenii nu l-au putut ierta pe fiul care și-a abandonat mama.
Această pildă arată că nu numai o mamă ar trebui să fie pregătită pentru orice pentru copilul ei, ci și el ar trebui să-i răspundă la fel.
„Inimă de mamă, căzând în prag...”
Și poate cea mai faimoasă învățătură este pildadespre inima mamei. Cineva spune că originalul legendei aparține oamenilor de la munte, în timp ce alții susțin că totul a început cu povestea autorului, care mai târziu a fost adaptată de diferite naționalități. Dar ideea generală a fost încă păstrată.
Tânărul s-a îndrăgostit de o fată frumoasă.Dar, oricât s-ar fi străduit, nu a reușit să obțină nici măcar aspectul ei favorabil. Tânărul a promis că va primi pentru iubita lui tot ceea ce și-a dorit ea, că va merge la orice fapte, atâta timp cât va fi alături de el. Și atunci frumusețea crudă a cerut ca nefericitul iubit să-i aducă inima mamei sale.
Tânărul a decis asupra unei crime groaznice.După ce și-a ucis mama, i-a tăiat inima din piept, a învelit-o într-o cârpă și i-a dus-o fetei. Pe drumul către iubitul său, s-a împiedicat și a căzut. Iar inima mamei, lovindu-se de drumul prăfuit, a întrebat doar liniștit: „Ești rănit, fiule?”
Această poveste celebră subliniază încă o dată sacrificiul și eroismul femeilor care sunt gata să facă orice pentru copilul lor.
concluzie
Pilda mamei este aproape independentăramură în acest gen literar. Astfel de povești sunt mereu pline de înțelepciune, exemple de cel mai mare sacrificiu și, poate, de cea mai pură iubire de care este capabilă doar o mamă.
