Activele imobilizate ale întreprinderii sunt materialevalori, care sunt mijloace de producție, care pe parcursul întregului proces de producție își transferă valoarea în părți către produsul fabricat.
Deci activele imobilizate ale întreprinderii reprezintă baza materială și tehnică a producției absolut oricărei activități antreprenoriale.
Acționează sub formă de structuri, clădiri, mașini,echipamente, instrumente, dispozitive de transmisie, computere, animale de tracțiune, drumuri de la fermă, vehicule, plantații perene, precum și terenuri și orice obiecte de gestionare a naturii. În plus, aceste active includ și active fixe închiriate și investiții de capital pentru îmbunătățirea terenurilor.
Activele imobilizate ale întreprinderii au o excepționalăimportanța pentru funcționarea oricărei întreprinderi, iar problema utilizării lor eficiente este cheia producției. Eficacitatea utilizării lor este determinată de progresivitatea structurii lor, de gradul de uzură.
Imobilizările sunt clasificate în funcție de scopul și domeniul lor de aplicare. Conform acestui criteriu, acestea sunt împărțite în active fixe de producție și neproducție.
Primul grup funcționează în producție ca.agregatul mijloacelor de muncă, transferându-și valoarea la produsele finite, aceste fonduri sunt completate în detrimentul investițiilor de capital. Al doilea grup de fonduri este destinat deservirii procesului de producție (clădiri rezidențiale, grădinițe de spitale etc.), este completat din venitul național.
Activele de producție ale întreprinderii pe funcții sunt împărțite în:
· Clădiri (ateliere și clădiri de birouri);
· Structuri (puțuri, lucrări etc.);
· Dispozitive de transfer;
· Autoturisme și echipamente;
· Vehicule;
· Instrumente;
· Instrumente, inventar și alte active fixe.
După gradul de participare la producție, mijloace fixeîntreprinderile pot fi active (au un impact direct asupra schimbării obiectelor de muncă: mașini, inventar etc.) și pasive (asigură funcționarea optimă a fondurilor active: clădiri, structuri etc.).
În funcție de gradul de utilizare, fondurile întreprinderii sunt împărțite în: în funcțiune, în rezervă, în etapa de finalizare, reconstrucție sau lichidare parțială și în conservare.
Conform bazei sectoriale, fondurile sunt împărțite în active fixe din industrie, agricultură etc.
Conform drepturilor întreprinderii asupra fondurilor, acestea sunt împărțite în obiecte aparținând organizației sau firmei pe baza drepturilor de proprietate; obiecte aflate sub control operațional; obiecte primite spre închiriere.
Structura tehnologică caracterizează distribuția mijloacelor fixe în funcție de părțile structurale ale întreprinderii în termeni procentuali în raport cu valoarea lor totală.
Structura vârstei caracterizează diviziuneafonduri în funcție de vârstă (până la 5 ani; de la 5 la 10 ani; de la 10 ani la 15 ani; de la 15 la 20 de ani; peste 20 de ani). Pe această bază, puteți calcula vârsta medie a echipamentului ca medie ponderată. Provocarea pentru întreprindere este să nu aștepte îmbătrânirea excesivă a activelor care determină performanța generală a întreprinderii. În acest sens, este necesar să efectuați în timp util reparații programate de rutină ale echipamentelor și întreținerea constantă a acestora de către specialiști.
Se efectuează compensarea amortizării activelor fixeprin taxe de amortizare. Conceptul de amortizare este asociat cu transferul treptat al activelor fixe către produse pentru a acumula fonduri pentru renovarea acestora (restaurare completă). Expresia monetară a esenței deprecierii este cheltuielile de amortizare. Acestea sunt incluse în costul de producție.
