Producția socială este procesul de creareorice bunuri materiale necesare existenței și funcționării normale a societății. Producția este numită socială, deoarece există o diviziune a muncii între cei mai diferiți membri ai societății. Toată lumea știe că orice producție este organizată pentru a satisface nevoile specifice ale oamenilor. Gradul de socializare a elementelor de producție, care atestă apartenența lor la persoane sau societate, este considerat un criteriu pentru dezvoltarea formării socio-economice a unei societăți date.
Основы общественного производства в мировой economia politică a fost înființată în urmă cu câteva secole. Orice activitate umană care vizează transformarea unor resurse naturale în bunuri de consum poate fi considerată producție socială. Principalele sale faze sunt:
- producția de produse;
- distributie;
- schimb valutar;
- consum.
В ходе производственной деятельности человека se obțin beneficii tangibile și necorporale. În procesul de distribuire a produsului finit (bunuri de consum și mijloace de producție), acestea sunt redistribuite între diverși subiecți de producție. Schimbul este procesul de vânzare și achiziție a diferitelor bunuri pentru alte bunuri sau echivalentul lor monetar. Consumul sau utilizarea bunurilor este personală sau productivă.
Producția socială se caracterizează prin următorii factori, care sunt principiul său fundamental:
- munca sau activitatea deliberată, care are ca scop satisfacerea nevoilor sociale și personale ale unei persoane pentru diferite beneficii spirituale și materiale;
- mijloace de producție, care includ obiecte de muncă (materiale, materii prime) și mijloace de muncă (echipamente, instrumente, structuri).
Producția socială și structura ei au fostsubiectul de studiu al celor mai renumiți economiști și filosofi. Ca rezultat al acestui studiu, s-a ajuns la concluzia că are o structură celulară. În aproape orice țară, resursele de muncă, bazele materiilor prime și consumatorii sunt dispersate pe teritoriul său, prin urmare, pentru a satisface nevoile umane pentru anumite bunuri de consum, este necesară o diviziune a muncii, în care producția socială este dispersată între diferite întreprinderi specializate.
Datorită structurii celulare a acestei producții, se disting două niveluri în timpul funcționării sale:
- producția ca aspect al procesului tehnic și tehnologic al muncii, desfășurat direct în celulele primare de producție;
- producția ca proces socio-economic și de producție-economic al întregii țări sau națiuni.
La primul (micro) nivel, oamenii suntmuncitori direcți cu relații specifice de muncă și de muncă. La al doilea nivel al funcționării producției sociale, denumit „macro-nivel”, se formează relații economice și producție-economice între entitățile de afaceri.
Producția socială are următoarea structură:
- producția materială - este formată din cele mai multediverse sectoare ale construcțiilor, industriei, agriculturii, care se bazează pe crearea de bunuri materiale din resurse naturale. De asemenea, include industriile care deservesc nevoile oamenilor: comerț, transport, utilități, servicii pentru consumatori;
- producție intangibilă - se formeazăastfel de sisteme: asistență medicală, educație, știință, artă, cultură, în care sunt furnizate servicii necorporale și se creează diferite valori spirituale.
Fundamentul original al vieții oricărei societățieste producția social
