Producția este o astfel de activitate umană, înîn urma căreia își satisface nevoile materiale. Întrucât natura nu-i poate oferi toate beneficiile necesare în suma necesară, el este obligat să le producă. Din aceasta putem concluziona că producția este o necesitate obiectivă. Nevoile umane sunt împărțite în spiritual și material, aceasta este doar o diviziune aproximativă, dar reflectă foarte precis nevoile sociale și naturale ale unei persoane. Satisfacerea principiului spiritual al unei persoane nu este mai puțin supărătoare decât cea materială; totuși, acestea sunt asigurate și de forța industrială a producției moderne.
Odată cu dezvoltarea nivelului de trai,nevoile umane, teoria economică prezintă această tendință ca legea creșterii nevoilor. Ca urmare a creșterii nevoilor umane, producția trebuie să crească constant pentru a oferi unei persoane nivelul de trai necesar. Scopul producției este satisfacerea completă a nevoilor societății umane, parțial este atins datorită interacțiunilor dintre om și natură.
Fiecare întreprindere se orientează în cele din urmăpentru a obține cel mai mare profit posibil, în același timp este clar că nici o singură producție de bunuri sau servicii nu este completă fără costuri. Pentru achiziționarea de materii prime, plata lucrătorilor și publicitate, compania plătește costuri specifice. În același timp, urmărește lansarea unui proces de producție în care volumul necesar de producție va fi asigurat cu costuri minime pentru organizarea acestei producții.
Distingeți între costurile variabile și cele fixe.Variabilele includ costuri, a căror valoare variază în funcție de volumul producției. Astfel de costuri includ plata serviciilor de transport, costurile forței de muncă, achiziționarea de materii prime, combustibil și materiale suplimentare. Costurile variabile și fixe se adaugă la costurile totale, care determină în mare măsură profitabilitatea unei producții date.
Pentru a oferi nivelul necesarproducția firmei trebuie să efectueze o serie de costuri. În funcție de modificarea volumului acestor costuri, volumul produselor se schimbă. Unele costuri sunt supuse unor ajustări destul de rapide, în timp ce altele necesită timp suplimentar pentru a rezolva această problemă. Costurile, a căror reglementare necesită mult timp, determină dimensiunea și parametrii capacității de producție a companiei și se numesc costuri fixe.
Costurile fixe sunt costurileutilizarea factorilor de producție, în timp ce costurile determină consumul de resurse în forma lor naturală, în timp ce costurile reprezintă valoarea costurilor suportate. În cadrul unei întreprinderi sau firme individuale, costurile fixe includ costurile de producție individuale, care reprezintă costurile unei anumite entități și costurile sociale, care vizează producerea unui volum al oricărui produs.
Având în vedere faptele de mai sus, puteți faceconcluzia că într-o economie de piață este posibilă și necesară gestionarea costurilor. Gândirea economică intră într-un nivel logic complet nou, ceea ce înseamnă că costurile variabile și fixe sunt supuse unor schimbări fundamentale, ceea ce va necesita nevoia de a crea noi teorii, precum și o pregătire profesională complet nouă a angajaților. Toate aceste schimbări vor fi necesare pentru un management inovator progresiv al producției, care va duce inevitabil la o îmbunătățire semnificativă a bunăstării vieții umane.
