Științele sunt diferite.Dintre acestea, astăzi se acordă un loc special pedagogiei, care, după credința în Dumnezeu, este nișa care poate salva lumea de moartea morală, întrucât pedagogia, ca știință a educației, adică transformarea unei persoane într-o persoană reală, este concepută pentru a crea, nu a distruge.
Ce se înțelege prin conceptul de „educație”?Aceasta nu este doar formarea unei personalități umane. Sub influența unui proces educațional adecvat, o persoană devine gestionabilă în sensul bun al cuvântului. Calitățile și abilitățile inerente unei persoane prin natură în procesul de educație sunt îmbunătățite. Există o tranziție progresivă obligatorie de la cel inferior la cel superior, mai nobil și valoros. Toate acțiunile unei persoane educate vizează aducerea în viața societății a unor astfel de momente care fac viața mai ușoară, nu o complică. Aceasta este exact sarcina pe care o îndeplinește pedagogia profesională ca știință.
Pedagogia ca știință este o piatră de temeliesă instruiască un profesor care știe să folosească cuvinte, exemple sau să reproducă noi condiții pentru a-l determina pe elev să ia acțiuni pozitive, prevenind imperceptibil procesele nedorite. Mai mult, care este scopul profesorului, crescut de persoană, este realizat complet conștient, bazat pe sentimente și motive interioare. Adică, stimulul extern creat de educator devine motorul nevoilor și dorințelor interne, în nevoia realizată de a efectua fapte bune formate în creier. Nu poate fi vorba de nicio presiune în procesul de educație. Și pedagogia, ca știință a educației, cu pozițiile sale teoretice și evoluțiile practice, este chemată să realizeze formarea unei personalități conștiente.
Cu toate acestea, pedagogia profesională ca știință nu esteeste un susținător al influenței asupra elevilor a persoanelor educatoare numai în persoana părinților sau a profesorilor. Impacturile directe pe care le produc sunt, desigur, de neprețuit. Dar nu se pot ignora influențele indirecte la care este expusă personalitatea în procesul de educație. Acestea includ impactul colectivului și mediului în care o persoană crește și se dezvoltă. Din păcate, această influență nu are întotdeauna aspecte pozitive, în urma cărora poate crește o personalitate incontrolabilă. Aici intră în vigoare procesul de organizare a vieții, căruia pedagogia ca știință îi conferă un loc special.
Interacțiunea dintre adulți și copii are loc încontactul cu diverse situații care apar în viață. Iar nivelul de educație al noii personalități depinde de cât de abil profesorul în aceste condiții este capabil să „rezolve” problema, cât de activ influențează formarea conceptelor corecte la o persoană în creștere.
Pedagogia ca știință împreună cu educația este importantălocul este dat învățării. Acest concept este bilateral. Profesorul își transferă cunoștințele elevilor și aceștia, la rândul lor, trebuie să le asimileze și apoi să le aplice în viața lor. Iar educatorul priceput pune accentul pe transferul cunoștințelor și experienței pe care umanitatea le-a acumulat nu numai în domeniul științei și tehnologiei, ci și în moralitate și etică, politică și cultură. Astfel, vedem că conceptul de formare nu poate exista separat de procesul de educație.
Pedagogia ca știință înțelege proceseleeducația și formarea ca activitate activă cognitivă umană. Nu puteți prelua și utiliza automat cunoștințele. Trebuie să le înțelegeți semnificația, să le experimentați în practica dvs. și să le aplicați în viața acolo unde este potrivit. Adică, formarea viziunii asupra lumii a unei persoane care este gata să beneficieze societatea este sarcina principală a unei astfel de științe precum pedagogia.
